Cu obrajii rosii de insufletire isi tot indesa in traistuta crosetata papusile si cateva rochite de schimb. Doua trei gogosi si toate rujurile culese de pe la doamnele pe care le vizita atunci cand ajungea la oras. Avea vorba cu prietena ei, care statea la doua case mai incolo, sa fie gata cat mai repede cu putinta pentru marea calatorie-n China. Vazuse deja pe atlasul geografic tara si i se parea frumoasa. Cea mai mare dintre toate. Dar cel mai mult ii placeau chinezoaicele de pe posterele lucioase din baia matusii de la oras, care avea gresie si televizor cu cablu, color. Mama i se parea o actrita de film care ii aducea Pepsi si jeleuri la fiecare sfarsit de saptamana. Era la inceputul anilor 90. Ea avea 5 ani atunci si crestea in casa bunicilor. Prietena ei de joaca o astepta. Emotionata si ea. Avea de gand sa ajunga in India, vazuse filmul „Calul alb” la video, iar indiencele imbracate-n sari i se pareau frumoase. Si traistuta ei era gata. Cam cu aceleasi lucruri. Inainte de a pleca, pentru mai multa aventura, au hotarat sa imbrace fiecare hainele celeilalte. Apoi au pornit usor, catre statia de autobuz. Aveau sa stea doar o noapte la oras, dupa care, socotisera ele, cu primul avion, vor prinde aripi spre indepartata Asie.
Soferul porneste autobuzul. Misca incet, greoi, de parca ceva l-ar fi oprit in statia veche. „Ale cui sunteti mai fetelor?” Cea blonduta prinde rosu in obraz. Arata cu degetul, spre o doamna care privea absent pe fereastra. „Hai treceti, ca incurcati calea, taica”. Inimile fetitelor zvacnesc a fericire. Doamna isi intoarce privirea nedumerita spre copile. Nu sunt insotite de nimeni, evident. Ale cui or fi? Isi duce mana la frunte a aducere aminte. Tocmai a recunoscut-o pe cea blonduta.
„Opriti mai oameni buni! Fetele astea is de capu’ lor aici in autobuz.” Brusc soferul opreste. Asa se opresc si visele. Chinezoaicele din posterele lucioase nu mai zambesc, iar calul alb parca si-a luat zborul spre mari si tari. Nici macar n-au iesit din comuna. Pornesc agale, pe jos, inapoi, spre sat. Doua fete mici, cu traiste crosetate, indesate cu papusi si vise de calatorie. In statia veche, bunica blondinei le asteapta c-o nuia. Fetele arunca traistele cu papusi cu tot si o iau la fuga prin salcami. Pana seara aveau sa stea flamande, dand tarcoale casei, de frica nuielelor. Stateau dupa leasa plina cu porumb mancand mere padurete de foame. Bunicile amandurora infuriate si speriate rau deja se plangeau prin vecini. „Auzi tu copii mici sa urce-n autobuz cu gand de duca! Daca nu le recunostea nimeni? Daca nu ar fi oprit autobuzul??”
Au trecut ani buni de atunci. Eu, cea blonda, nu am ajuns sa vad China. Dar am ajuns prin Orientul Mijlociu. Sa ating valurile Nilului si pe cele ale Golfului Persic, sa ascult o mie si una de povesti arabe la lumina lunii, de fiecare data altele. Nici tovarasa de drum nu am auzit sa fie prin India. Dar am o harta. China e tot acolo, nu s-a mutat, insa n-am planuri s-o vad prea curand. Ciudat cum imi surprind mereu privirea indreptandu-se undeva’n Balcani. Inchid ochii si ma vad pornind cu traistuta crosetata, plina de vise, ca odinioara. Spre Romania…intotdeauna Romania.
Ieri si azi
Superba povestioara, mi-au dat lacrimile. Esti plina de talent si har. Multumesc lui D-zeu si inca odata Anitei ca te-am cunoscut. Pupici.
Draga mea ma bucur ca ti-a placut. Si eu ma bucur ca te-am cunoscut esti o adevarata doamna!Pupici!
E bine ca fetita inca exista,chiar daca a fost intoarsa din drum. Cu totii avem o China a noastra, un loc pe care ne-am dorit sa-l vedem… . Cat despre Romania,de cand nu ai mai fost? Mi se pare,poate ma insel, ca ti-ar face bine sa revezi locurile unde a crescut fetita aceea blonda….
Da, fetita exista. Pentru ea, locurile unde a crescut sunt cele mai frumoase din lume. In Romania nu am mai fost din august, anul trecut, dar sper sa ajung in cateva luni. Imi doresc sa fie frig si o zapada ca-n povesti. O zi frumoasa!
Buna dimineata,in prag de mare sarbatoare,crestineasca!
La multi ani,draga mea,Michaela,de ziua numelui tau drag!
Sa-ti fie viata plina de sanatate, pace,lumina si caldura sufleteasca ,iar reusitele ,realizarile si telul tau in viata sa le dobandesti pas cu pas asa dupa cum iti doresti!
Ma bucur ca te-am cunoscut si ca faci parte din grupul nostru de prietene;O zi frumoasa,senina si inca odata LA MULTI ANI! Sa ne traiesti!
Buna dimineata draga mea. Este o zi deosebita, sarbatoarea Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, ziua mea de nume. Iti multumesc pentru urari, multumesc si mamei pentru numele ales. Te pup si numai bine!
Da,am citit si eu povestioara,emotionanta si chiar ca mi-au dat lacrimile…
Sa stii ,draga mea,ca acum,in satele noastre din Romania sunt si televizoare color si net si apa curenta si gaze ..in unele,depinde de distanta lor fata de oras?!..adica lucrurile s-au schimbat mult si in bine,a mai disparut diferenta dintre sat si oras de odinioara!? …si cu toate astea motive de visare ,plecare chiar spre o tara indepartata ,tot mai sunt,pentru ca multi lasa totul si se tot ..duc,chiar si familiile sau copiii singuri acasa!? :P: :D: De ce?! fiecare are motivatia lui!? :P: Eu zic ca este speranta de castig si deci,cred ei,de mai bine,,,desi??? si aici e loc de discutie!? PUP!
Ma bucur ca ti-a placut. Da draga mea, sigur ca in sate exista internet si televizoare color, dar la inceputul anilor 90 era diferit. Eu imi amintesc de anii aceia. Anii copilariei mele. Iti multumesc pentru urari, calde, ca intotdeauna. Te pup si ai grija de tine!
In povestioara ta …motivul e cu totul altul…,imi place cum scrii,cum stii sa ne transmiti emotia,bucuria ,adica starile tale sufletesti prin care treci..si de ce nu,citind,parca fiecare dintre noi ne regasim in visele copilariei noastre in aceasta descriere minunata!? Pup! Multumesc!
Asa este, cu totii ar trebui sa reinviem copilul din noi, sa nu uitam acea perioada minunata, poate cea mai frumoasa din viata fiecaruia. Te pup!
Draga Anita iti multumesc pentru cosuletul cu flori! Este superb!
Bravo, succese tie!
Multumesc mult!
Bun gasit! Eu deja am baut cafeaua..tu,ce faci??? Ai petrecut frumos de ziua ta? :P: Nu ai trecut pe la mine sa vezi ce ti-am pregatit!? Poate ca iti faci timp astazi ,ori nu poti intra?Pup!
Bun gasit draga Anita! Ieri am iesit in oras sa cinam la restaurant. Iti multumesc pentru supriza, frumos din partea ta, o sa intru. Pupici!
Buna dimineata,fetita cu traistuta si cu privirea indreptata undeva spre tara de bastina….Ce faci,pe unde esti,de ce nu mai dai nici un semn??!!
La noi e inca soare,frumos, putin,usor caldut, nu bate vantul… este o adevarata zi de toamna romaneasca!
Ganduri dragi,bune si frumoase din indepartata tara… Te pup!
Ce cuvinte frumoase! Iti multumesc draga mea, am intrat ceva mai tarziu, ti-am spus ca programul meu este schimbat, dar fac tot posibilul sa intru sa va citesc. Ma bucur ca vremea este frumoasa in tara, sper sa tina cat mai mult asa, pupici si toate cele bune!
Foarte foarte frumos! Se cunoaste ca de mica ai fost o fata ambitioasa si stiai clar ce vei face in viata… esti o mica vizionara 🙂
Iti multumesc pentru apreciere, dar merg pe ideea ca totul se intampla numai cu voia lui Dumnezeu…numai bine!
matusa silvica si-a amintit de posterul cu chinezoiaice din baie….am citit impreuna povestioara si ne-am amintit tot…exact asa cum s-a petrecut…
Nu-i asa? 😀 Sper ca v-a placut, imi este dor de amandoua! Va pup!!!