Casatoria cu un arab musulman

Citeam pe internet intamplator, un articol care mi-a lasat un gust amar. Cu un titlu prostesc: „Casatoria cu musulmani- capcana periculoasa!” Articolul pe moment m-a facut sa imi fie dor doar de Romania nu si de romanii cu a lor mentalitate de „sa moara si capra vecinului”. Niste doamne, frustrate, tratau cu ardoare un subiect, ce nu avea legatura nici cu zacusta si nici cu factura de la intretinere. Nici macar cu muraturile de toamna, ci cu ceva muuult mai profund. Casatoria cu un musulman!

Acolo, in acel spatiu virtual, romancutele arse „la corazon” se avertizau care mai de care cu sfaturi in privinta barbatului arab, acest „bau bau” cu vorbe dulci si inima vicleana, care are doar un singur scop in viata. Acela de a „pescui” romance, a le duce in tari arabe si bineinteles a le infasura ca pe mumiile egiptene fara macar sa le lase ochii la vedere. Ca sunt prea frumosi probabil si poate nah, moliile din dulap s-or indragosti de ele si aduc napasta in casnicie. Buuun ca or fi avut ghinion domnisoarele in cauza, spunem „I am very sorry” si trecem mai departe, recunoastem fie ca vrem sau nu, ca ghinionul in dragoste exista indiferent de nationalitatea barbatului. Dar nu, duduile inspirate din seriale turcesti se pare, aveau mult mai mult de spus. Atat de multe grozavii si sfaturi pentru mai tinerele si neexperimentatele fete indragostite de arabi, incat eu, locuind in tara araba, cu sot musulman si ramanand aceeasi, ma intrebam din ce filme povestesc. Sau cu ce fermieri din Pakistan, Uzbekistan ori Tatarstan s-or fi „combinat” dragele de ele?

Ca sunt si barbati stricti, violenti, sau mincinosi, nimeni nu neaga. Atat in tari arabe cat si in oricare alt colt de lume. O stim, traim printre ei, iar tot ce putem face este sa ne purtam singurele de grija, o data ce devenim majore si vaccinate. Insa intr-un mod interesant, doar casniciile cu arabi sunt tratate asemeni povestii cu Scufita Rosie si lupul din padure. Brusc, se uita de alcoolicii din Romania care apar la stirile de la ora cinci, cum isi injunghie sotiile morti de beti, se uita de trantorii care nu-si cauta slujbe ci traiesc pe banii nevestelor, care culmea, mai vin si pe jos din piata zilnic, cu sacosele pline de rosii si castraveti dupa o zi de munca, se uita de copiii abandonati care umplu centrele de plasament. Despre aceste aspecte rareori se discuta desi ele se intampla mult prea des intr-o tara „europenizata” ca a noastra. Doar cand vine vorba de mariaje cu arabi, povestea capata sare si piper. Din pacate, in Romania mai sunt si fete fane Simona Sensual, care au „la purtator” neuroni zero, crezand ca statul pe site-uri de socializare in cautare de „seici arabi” le va aduce fericirea, iar atitudinea de pitipoanca ii va da pe spate. Cu parere de rau, am o veste proasta pentru doamnele atotstiutoare, care dintr-o experienta ghinionista indraznesc sa jigneasca intreaga lume araba, ba chiar si religia musulmana. Reteta „Pitzi de Romania” da gres daca asteptati inelul cu diamant dupa o noapte dragastoasa in dormitor, chiar inainte de a memora numele complet al iubitului arab.

Personal, vad doar doua iesiri. Cel chipes si „smart” nu se va gandi niciodata la casatorie dupa „tavaleala din prima” in dormitor ( de ce ar face-o, cati romani o fac?), iar cel inchis la minte nu va acorda niciodata tratamentul de care duduia de Romania spera sa aiba parte. Si cine e de vina? Sotul arab? As crede ca mai degraba ea, cea care s-a aruncat cu capul inainte fara sa stie unde. Intrebarea este alta, de ce se face atat caz despre sotul arab ori casatoria cu musulman, cand in media apar atat de multe divorturi, crime si batai intre romani? Raspunsul este unul. Majoritatea „zvonurilor” de acest gen sunt alimentate in mare parte de femei care au esuat in incercari de a „prinde arabi” fie printr-un comportament ieftin, fie din ignoranta. Si este mai usor a jigni o natiune decat sa iti recunosti propriile greseli. Nimeni nu neaga ca poti intalni barbati arabi mincinosi, rai ori violenti. Dar adevaratele doamne cu ghinion in casatoriile cu arabi musulmani nu isi pierd timpul insirand povesti ridicole pe internet, ci cauta elegant solutii ori aleg un divort intr-o maniera cat mai discreta. Deci…pe mine discutia „zarzavagioaicelor” nu m-a convins deloc, nu mi-a starnit nici un dram de compasiune, ci mi-a lasat doar un gust amar…

Dragi cititori, pentru ca este unul dintre cele mai mediatizate subiecte de pe blog si din dorinta de a evita situatiile neplacute, recomand atentie la felul in care va exprimati parerea. Toate opiniile vor fi afisate atat timp cat limbajul folosit nu va fi unul jignitor ori violent. In caz contrar, comentariile nu vor fi publicate. Va multumesc!