Noi o stim de narghilea, in lumea araba aceasta pipa orientala poarta numele de Sheesha. Cuvantul deriva din persanul shīshe (شیشه), cu intelesul de sticla, si termenul este comun in tari ca Egipt, Sudan, Algeria, Maroc, Tunisia, Somalia, Kuweit, Bahrein, Qatar, Oman, Emiratele Arabe, Yemen si Arabia Saudita. In tari ca Liban, Siria, Palestina, Iordania, Irak ea poarta numele de Argilah or Argileh. In Turcia i se spune Nargile. In Iran narghileaua se cheama Qalyān. Qalyanul persan este mentionat inclusiv in carti europene publicate de catre autori precum Johan Neander, o noutate pentru batranul continent la acea vreme, anul 1622. In timp, narghileaua (sau Hookah, termenul cunoscut in India britanica, desprins din originalul Huqqa) se pare ca prinde tot mai mult teren in sfera Orientului Mijlociu, astfel ca in Egiptul de secol XVIII, cele mai la moda pipe erau numite „Karim Khan, dupa liderul iranian al vremii. In imaginea de mai sus, il vedem alaturi de supusii sai la curtea regala din Shiraz.
Istoria pipei orientale
Sheesha, astazi:
Doi emiratezi alaturi de un strain, fumand shisha in „Mashrabiya Lounge”, in Dubai.
Tineri irakieni in timpul liber, la shisha (argileh, ca termen local)
Sirieni fumand shisha (argileh), in Damasc.
Interesant. cred ca tutunul este mai puternic da si autentic si aromat.
https://oovi.wordpress.com
Este puternic, da.