Mashrabiya, fereastra Orientului!

Un stil arhitectural ce transforma lemnul in dantela, acoperind ferestrele in multe zone din lumea araba avea sa se nascaMashrabiyya in Bagdadul secolului XII, in perioada Abbasida. Istoria nu indica o data precisa pentru aparitia acestui element de arhitectura traditionala araba, insa atunci se pare ca a cunoscut o perioada de inflorire, care a tinut pana-n mijlocul secolului  XX. Este vorba despre ferestrele acoperite cu lemn in stil mashrabiya sau Shanasheel, termen cu care-s cunoscute-n Irak. Partea de lemn care acopera geamurile locuintelor arabesti da de obicei in strada, dar ea poate fi vazuta si la ferestrele care dau in interiorul curtilor (sahn). Cu secole in urma mashrabiya erau cel mai mult folosite la locuinte cu etaj, palate si uneori si-n institutii publice precum spitale, scoli sau cladiri guvernamentale. Acest stil de arhitectura traditionala este specifica partii estice a lumii arabe (Mashriq), dar ferestre similare pot avea si partile de vest ale lumii arabe (Magreb). Cel mai des intalnite sunt in zone precum Irak, Levant, Hejaz si Egipt, atat in mediul rural cat si in cel urban. In imagine avem o mashrabiya tipic egipteana. Orasul irakian Basra este faimos sub numele de „Orasului lui Shanasheel” datorita arhitecturii specifice. Un alt aspect foarte important in cultura araba care trebuie luat in consideratie atunci cand vorbim despre acest tip de ferestre este mediul privat pe care il ofera. Femeile pot privi in afara fara ca ele sa fie zarite, o asteptare a societatii arabe care pozitioneaza femeia intr-un mediu al discretiei si protectiei fata de ochiul public. Ce a mai ramas astazi prin orasele arabesti din acest tip de arhitectura dateaza din secolul XIX si inceputul ori mijlocul secolului XX, desi mai exista mashrabiya vechi de trei-patru secole. In Cairo cele mai multe ferestre de acest tip regasesc in partea veche a orasului cunoscuta turistic si sub denumirea de „Old Cairo”. Zona El Hussein este o excelenta oglindire a arhitecturii traditionale arabesti de acest gen.

Vechii arabi si arhitectura lor

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

Barjees, un joc levantin cu radacini indiene

Printre jocurile traditionale aduse in Orientul Mijlociu din zari mai indepartaBarjees_Traditional_Gamete, precum cele indiene, se numara si cel cunoscut in zona Levantului sub numele de „Barjees”. In India, barjees-ul adus la arabii din zona „Sham” era la rang de joc national si e stiut sub o varianta similara, Pachisi. Extrem de popular candva in zona Levantului, in special in Siria, Liban si Palestina, chiar si Irak, barjees era vazut mai demult ca o modalitate de a petrece timp placut cu prietenele, la o cafea turceasca si-o prajitura de casa.
Un joc demodat pentru cei veniti din urma
Este un joc pe care tinerii din zona astazi il atribuie drept specific generatiilor trecute. Nu-l mai joaca nimeni, toti stau cu ochii in telefoane sau poate joaca on-line, in competitii ceva mai captivante, aduse de tehnologia smartphone-ului. Totusi aroma barjees-ului e unica, ea dainuie pe strazile Damascului cel vechi, si pe ale Beirutului. Unii care probabil s-au gandit la bunici, si au crescut cu ei vazand  intrecerea cu boabe si pioni  panza s-au gandit sa numeasca o cafenea dupa jocul oamenilor care i-au facut mari. Si asa in Beirut a aparut si-o cafenea cu numele de „Barjees”. Melancolica, primitoare.
Panza de barjees, nelipsita din trusoul mireselor 

Barjees este un joc de intrecere pe o bucata de tesatura, la care este nevoie20604269_1485069954920688_3136313258555028631_n de doi parteneri, care detin patru piese ce trebuiesc mutate de-a lungul intregii suprafete. Tesatura este de cele mai multe ori catifea neagra, brodata, si nu lipsea pe timpuri din trusoul tinerelor care era mari iubitoare a acestui joc. Exista si astazi persoane care mai comercializeaza tesatura si piesele sale inclusiv online, incercand sa reinvie traditia, melancolici dupa vremurile care au trecut. Femei palestiniene (foto alaturata), jucand barjees in campusul de refugiati din Burj al-Barajneh, Beirut, Liban.

 Jocuri traditionale la arabi
 

Religia muntilor si fiii ingerului paun: Yazidismul

O religie care deseori trezestGettyImages-1802062e priviri piezise cand i se mentioneaza numele, in randul sectelor crestine ori islamice: Yazidismul, „oaia neagra” pe harta spirituala a Orientului Mijlociu. Yaziditii sunt membrii unei religii cu radacini indo-iraniene, concentrata in special in aria kurda, a carei limba o si vorbesc. Traiesc in nordul Irakului cei mai multi dintre ei, in special in regiunea Mosul, (oras care pe de alta parte este cunoscut in sfera islamica, ca fiind preponderent locuit de sunniti). Ei mai pot fi intalniti sub forma de comunitati in Armenia, Turcia, Siria, ori zone din Transcaucazia. Credinta yaziditilor este caracterizata de sincretismul credintelor locale kurde si Sufism.

A intemeiat seicul Hadi ibn Musafir o credinta de „adorare a diavolului”?

In secolul XII, un lider al locului avea sa puna bazele Yazidismului, o religie care „plateste” prin comunitatea discriminata, hartuita, Sanjakagresata, si deseori cu numeroase victime in fata extremistilor altor credinte. Era vorba de Hadi ibn Musafir si miscarea sa de secol XII. De ce numiti atat de aspru, adoratori ai diavolului? Numele vine din faptul ca acestia il divinizeaza pe Melek Taus, ca personaj central in spirituale, cunoscut si ca „Ingerul Paun”, ori „Shaytan”, nume intalnit in Coran pentru Satan. Yaziditii explica insa ca ei nu adora spiritul sau principiul raului, ci pe diavolul reabilitat (Ingerul Paun), iertat de Dumnezeu si pus la carma omenirii, pentru a o stapani.

O credinta dupa numele unui calif: Yazid!

Numele de Yazidism vine de la califul Yazid (680-683), cel care a reprimat revolta One of the numerous Yazidi shrines in Bahzanipartizanilor familiei Profetului Islamului, in special a imamilor Ali si Hussein, in batalia de la Karbala, eveniment indelung plans si comemorat in Islamul shiit. Existenta yaziditilor nu a aparut ca fiind distincta mai devreme de domnia seicului sirian Hadi, lider care s-a impus intre 1070-1160, personalitate culta si in stranse relatii cu elita invatatilor de la Bagdad, oras unde si-a petrecut o buna bucata din viata inainte de a se stabili in Kurdistanul sud-estic. Hadi avea reputatia de mare mistic, ascet si taumaturg, adept al Sunnismului. El este cel care a intemeiat congregatia religioasa A Adawi, (care la randu-i s-a despartit in ramura egipteana si cea kurda).

Adevaruri cautate in „Cartea Revelatiei” si „Cartea Neagra”

Pentru a intelege originile doctrinei lor, este necesar sa cautam in Maniheism,  faruquez.yazidi-5Mazdeism, in religiile Siriei Antice si evident, in Crestinism si Islam, (pentru care nu reprezinta decat o erezie aceasta cale spirituala). Cartile sfinte pe care Yazidismul se bazeaza sunt „Kitêba Cilwe”, (Cartea Revelatiei) si „Mishefa Res” (Cartea Neagra). Credinta transmisa de membrii comunitatii se face pe cale orala, fapt ce cauzeaza absenta unitatii invataturilor lor. E clar deci ca yaziditii nu sunt musulmani, desi au imprumutat din mistica islamica (ex- baza teoriei caderii diavolului”, cand potrivit Coranului, Allah a poruncit ingerilor sa se plece inaintea lui Adam). Yaziditii au o alta parere si anume ca Iblis a refuzat deoarece el, din dragoste pentru Allah, n-a vrut sa dea omului ce doar Stapanului Absolut i se cuvine, de aceea, in opinia lor acesta a si fost reabilitat de catre divinitate. Desi credintele omenirii difera de la o cultura la alta, un lucru este sigur, si anume ca acolo, in creierul muntilor, unde vaile inverzite ale Kurdistanului gazduiesc carti si mesaje antice, sa fii un fiu al ingerului paun vine cu un pret greu de platit. Yaziditii au fost si inca sunt tinta extremistilor, intr-un pericol continuu de a-si pierde viata pentru o religie neinteleasa.

Kurzii si credintele antice

 

 

Cum e o cafenea prin ochii arabilor?

Ce se-ntelege printr-o cafenea in lumea araba?

O cafenea p21463298_1516941551733528_43028977142872306_noate fi de mai multe feluri in tarile arabe. De exemplu in Egipt, o cafenea poate fi cu caracter occidental sau traditional. Intr-o cafenea occidentala, cappuccino si mocha latte pot fi regasite in meniu, in vreme ce-ntr-o cafenea orientala, ceaiul cu menta (chai bel nan’a), sahlab-ul (bautura cremoasa pe baza de faina de orez, servita mai ales iarna), cafeaua turceasca, si shisha, fac deliciul clientilor. Si preturile difera in cafenelele din cele doua categorii. Cea occidentala va fi mai scumpa in a taxa clientii, in vreme ce cafeneaua locala are preturi pentru toate buzunarele, acolo putand fi gasiti si cei cu stare dar si clienti modesti.

Orientul, sezatori si arome

Mondher Rayahneh, „beduinul” cinematografiei arabesti

Regatul Hasemit al Iordaniei are cu ce se mandri la nivel de actoricesc, asta pentru Mondher Rayahneh este fara indoiala unul dintre photocei mai renumiti din zona araba prin maniera sa de a intra cu usurinta in pielea personajelor de diverse categorii, cand munca o cere. Cunoscut in sfera productiilor de cinema si a serialelor egiptene, iordanianul a fost rasplatit pentru talentul si daruirea sa in arta, primind premiul de cel mai bun actor la „Cairo Arab Media Festival” pentru rolul din „Awda Abou Taya”. Actorul s-a nascut in 8 Aprilie 1974 si a studiat Artele Dramatice la Universitatea Yarmouk. Dupa terminarea studiilor, a aparut in multe seriale TV dedicate publicului arabesc, iar faima si-a castigat-o in special prin rolurile de luptator ori print in sfera serialelor istorice ori despre cultura beduina. A facut parte si din echipa actorilor care au aparut in productia „Al Ijtiyah – الاجتياح” (Invazia), productie distinsa cu premiul Emmy la categoria seriale.

Cinematografia arabeasca si actorii sai

 

 

Bucatele beduine, intre vechea Arabie si cea de azi

Bucataria Arabiei, de la Est la Vest, de la Sud la Nord, a inclus de mii de ani cam aceleasitent with men ingrediente la baza, ingrediente care si in momentul de fata se regasesc, poate intr-o forma ceva mai sofisticata, dar la fel de prezente si azi ca odinioara, pe mesele traditionale din Peninsula. Orezul, mielul, iartul, cartofii si curmalele au stat la baza hranei oamenilor Arabiei peninsulare de atat de multa vreme, incat nici dunele de nisip probabil nu si-ar mai aminti cand primul trib beduin a inceput a roti vreun berbec pe jaratec, si a-l impodobi cu un guler generos de orez, pentru ca mai apoi fragezimea carnii sa fie stropita cu iaurt de capra, din belsug. In Arabia Saudita, mancarea nationala este kabsa, un amestec de orez cu mirodenii si carne de miel, spuneam intr-una din postarile anterioare, acum cativa ani, cand am pus si reteta, insa nu doar acest tip de mancare se identifica astazi cu bucataria saudita. Ea a fost influentata si de alti locuitori din sfera falafel-en-thermomixaraba, precum egiptenii si cei din partile Levantului, care au adaugat in meniul local, shawarma si falafel (foto). Aceste doua tipuri de mancare sunt atat de comune azi in Arabia Saudita, incat e o certitudine ca influenta straina si-a pus amprenta de-a lungul timpului, in sfera gastronomica din zona. Cafenelele saudite sunt cunoscute sub termenul de Maqha, iar potrivit culturii saudite sa servesti cafea, qahwa, din dallah, intr-o ceasca micuta numita finjan, alaturi de curmale, este o dovada de generozitate si ospitalitate din partea gazdei. Bautul ceaiului este si el destul de popular in Arabia Saudita, atat la intalniri private cat si la cele oficiale. Se poate bea simplu, negru, sau cu adaugari de alte plante aromatice. Beduinii obisnuiesc sa foloseasca in bucataria lor lapte de capra, oaie si camila. Exista o bautura din iaurt care se 18cheama laban, care poate fi dulce, avand in componenta Vimto, o bautura importata din Anglia, sau mai exista varianta de laban sarata si afumat. Sobia (foto) este iar o bautura populara la sauditi, care initial se pregatea doar in partea Hegazului, dar care astazi e raspandita in toata tara si consumata mai ales in perioada Ramadanului. Sobia poate contine cereale, curmale, mirodenii si ierburi, si s-a dovedit a fi foarte sanatoasa, aducand reale beneficii consumatorilor.

Legi islamice in privinta mancarii la sauditi:

In Arabia Saudita este 085deaf2-c8a3-49f9-b8d8-ea558baa78ba_16x9_788x442interzis consumul de porc, care, potrivit Coranului, este un animal impur, la fel de interzise fiind si bauturile alcoolice. Potrivit legii islamice, animalul folosit pentru consum trebuie sa fie taiat in stilul halal. In anul 2008 Arabia Saudita se clasa pe locul cinci in lume la importul de miei si berbeci. In poza de alaturi, barbatii sauditi iau pranzul impreuna, gustand din bucatele regiunii Al Najd.

Bucataria beduina, gust si istorie

 

 

Broderie, numele tau e Palestina!

 

Lucru de mana la umbra ramurilor de maslin… Palestina- linii, forme, traditii, culori si feminitate

 

Sa vorbesti despre fe16508902_1303915356369483_8663293425101497920_nmeia Palestinei e un tot cu „lucrul de mana”, ea nu se putea identifica generatiile trecute fara broderia care ii slujea drept podoaba, aspiratii sociale, care ii indica varsta si pana si satul de provenienta. De fapt broderia palestiniana era (si este inca) atat de minutios lucrata, cu motive si culori ce in trecut difereau de la regiune la regiune, incat cunoscatorii, recunosteau dupa felul in care firele sunt tesute si combinatiile de culori, de unde vine femeia, ce varsta are, ce statut, daca e in vaduvie, feciorie, daca e la o varsta inaintata sau tanara fata. Daca e interesata de o recasatorie sau destinul ei se opreste la lucrul in casa si hrana spirituala cu ce Allah i-a harazit pana atunci.

 8f31a05246b9fc08ec9f4186f364c403

Aici observam folosirea destul de des a culorii rosu sau a nuantei brun rosiatic, femeile palestiniene au o preferinta pentru aceste tonuri. Daca acum era moderna a adus si colorare sintetica, ei bine inca se foloseste colorarea naturala, care era optiunea de baza acum un secol in urma. De exemplu pentru obtinerea culorii rosu se foloseau coji uscate de rodii in combinatie cu diferite insecte, pentru indigo o planta de pe Valea Iordanului, pentru galben frunze de vita si multe altele. Erau doar cateva familii specializate in coloratul natural al lanii si bumbacului, iar secretele lor erau pastrate cu strasnicie.

 

(Un vestmant celebru aici este „thob al malak”,  adica „rochia reginei”- foto, era si este o haina dorita de toate femeile palestiniene in ziua nuntii, desi din pacate nu toate pot avea privilegiul s-o si achizitioneze, din cauza materialelor scumpe si firelor de argint si aur cu care broderia este lucrata.)

458958133_c7855a0f56

Straie si traditii palestiniene