Ramadan la vreme de pandemie

Istoria islamica a fost greu incercata de-a lungul timpului. Au existat boli, razboaie, 473313e02e5fbd3201307945c89454b6schimbari politice, teste dificile pentru credinciosi, in calea lor de a-si duce la bun sfarsit indatoririle musulmane, precum pelerinaje la orasele sfinte Mecca si Medina. De aceea, obisnuiti cu provocarile, probabil ca nici anul 2020 cu atat de temutul Coronavirus nu va fi un obstacol in calea  respectarii lunii de Ramadan, atunci cand poate mai mult ca niciodata,  pentru musulmani, legatura spirituala dintre Creator si creatie devine mai stransa, prin post, iertare si rugaciune. Insa este adevarat ca pe fondul crizei pe care toti o parcurgem astazi, vor exista cateva schimbari in perioada care urmeaza cu privire la luna postului celor care imbratiseaza credinta islamica. Ce inseamna Ramadanul pentru societatea musulmana? In primul rand, pe langa incercarea oamenilor de a fi mai darnici, mai buni, mai apropiati de Dumnezeu prin rugaciune si citirea Coranului, cartea sfanta, in societatile Orientului Mijlociu precum si in alte colturi de lume locuite de musulmani, Ramadanul inseamna vizite la rude, prieteni, interactiune cu cei mai putin norocosi material, mese publice gratuite, (pe care am avut ocazia sa le vad in Egipt de-a lungul anilor, organizate de cei potenti financiar pentru modesti), ajutarea semenilor pe cat posibil, dar mai ales, rugat zilnic in moscheie. Aceste lucruri nu vor fi posibile anul acesta, pe fondul pandemiei de Coronavirus, si asta pentru evitarea raspandirii acestei boli atat de temute in lume. Asta inseamna ca musulmanii se vor ruga acasa, nu vor organiza Iftar cu prietenii si vor incerca sa puna pe primul loc sanatatea lor si a celor dragi. Va lipsi cumva acea atmosfera vibranta pentru care tari precum Egiptul, este renumit, dar lumea va purta credinta si iubirea in suflet. Va fi o perioada a meditatiei, despre valoarea vietii umane si puterea lui Dumnezeu asupra noastra, a pamantenilor, si probabil cu totii, indiferent de religie, ne vom regasi unii pe altii cu o lectie bine invatata, o data ce criza va lua sfarsit. Oriunde sunteti, dragi cititori, va doresc multa sanatate si sa fiti in siguranta, pentru voi insiva si pentru cei care conteaza in vietile voastre! Va astept ca intotdeauna aici, cu noi postari.

Si totusi….o generatie a insinguratilor.


Ce aduc platformele de social media tinerei generatii a arabilor? Singuratate, selfie-uri in care se afiseaza o plictiseala mascata de culorile fericirii, botik-uri si inghetata mancata-n sila la cafenelele de fite. E asta fericirea? DA. Asta e fericirea zilelor noastre pe care platformele de social media o propun noii generatii de liceeni si studenti de facultate, aici in Cairo. Sentimente schimbatoare de la o zi la alta, expuse pe pagini de Facebook, buzici umflate, filtre si urechiusi de iepurasi. Iesiri cu peripetii, hijab frumos ascuns in geanta de cele fortate sa-l poarte, atunci cand ajung la-ntalniri cu iubitii care le stiu o alta fata, repede tras pe cap in fata usii, ca sa nu se lase cu urlete de la tati si frati mai mari si da…buzici. Whatsapp, Viber, Messenger si taitei chinezesti la cutie, mancati in graba, ca nu e timp de mancat ca lumea cand fluturii ne zornaie prin stomac. Si la toti ne-au zornait si ne-or mai zornai. Dar parca undeva, candva…exista o altfel de fericire. Nu la plic. Nu in virtual.

Socializare intr-o era a singuratatii

 

(sursa foto: cairoscene.com)

48358636_2080391438721867_3019122800884449280_n

Despre traditiile cu savoare din Orient!


Orientul Mijlociu este un buchet al traditiilor ramase inca vii astazi, intr-o lume ce se misca in viteza luminii, considerand de multe ori vechiul, ca dovada a inapoierii. O zona in care familia ramane nucleul principal al societatii, unde noile perechi merg dupa regulile scrise de catre inaintasii lor, si unde religia inca trezeste in constiinta credinciosului sentimentul de umanitate, teama de divin si nu in ultimul rand, facerea de bine si ospitalitatea. Ceaiul si cafeaua pe harta Orientului Mijlociu sunt probabil principalele rasfaturi cu care gazda va ura celui de pe alte meleaguri „bun venit”. Dar nu tot Orientul Mijlociu urmeaza aceiasi pasi atunci cand e vorba de simbolul ospitalitatii, frumos turnat in cesti de portelan sau pahare de sticla artistic ornate, cu ochi albastru (ca simbol al tinerii deochiului de o parte), la irakieni, turci sau egipteni. Zonal, ospitalitatea in Orientul Mijlociu imbraca diferite forme:

Arabia Saudita:
aici ceaiul aproape dispare, desi beduinii il beau in deserturile aspre, preferintele localnicilor sunt indreptate spre cafeaua cu cardamom (qahwa) servita dintr-un recipient (dalah) in finjan (cesti mici in forma de lalea). La sauditi refuzul unei invitatii acasa e o grava ofensa.
Iran:
aici cafeaua este cea care dispare, ceaiul fiind prezent la toate mesele, cu orice ocazie, intre prieteni, familie, cu musafiri, sa ca rutina.
Irak:
ceaiul si cafeaua sunt populare in aceeasi masura. Istikan este ceaiul irakian, numit asa din trecut, de catre soldatii britanici ( facand referire la „east tea can”), iar cel mai comun recipient este paharul de sticla in forma de lalea, decorat artistic, cu simboluri orientale.
Egipt:
aici cafeaua turceasca si ceaiul sunt cele mai populare, la orice ora din zi si noapte. O curiozitate cand vine vorba de Egipt e ca aici se bea ceaiul din „hamsina”, paharele mici, fara coada, egiptenii fiind obisnuiti sa tina bautura calda intre degete, oricand, indiferent de vreme.
Tarile magrebiene:
ceaiul cu menta si multa spuma este un vechi obicei berber. Aceste state nu fac parte din sfera Orientului Mijlociu, dar se-nrudesc in obiceiuri si mentalitati cu tarile de mai sus, prin prisma religiei si traditiilor derivate din Islam.

NOTA DESPRE ETICHETA ORIENTULUI MIJLOCIU: In toate aceste tari ceaiul si masa de pranz ori cina, se pot servi fie jos, in corturi, pe carpete nomade sau in living, pe covor. Este un obicei oriental stravechi, la fel cum si mancatul cu mana e considerat exemplu din comportamentul Profetului Muhammad. Evident ca exista restaurantele occidentale unde foarte multe familii merg, iar la mese acestia mananca folosind tacamuri, dar prin prizma traditionala, bucatele si ceaiul sunt servite, jos, pe tesaturi artistic lucrate, in culori ce incanta ochi de turist.

La un ceai de suflet!

44870801_1998642296896782_364292043645648896_n

Incepe Ramadanul, luna sfanta islamica!

32602591_2099736516925645_2958593882616496128_nDincolo de a fi „Misr, Umm el donya”, in araba insemnand „Egipt, mama natiunilor”, tara isi pastreaza si caracteristica distincta de a fi in topul destinatiilor unde arabii aleg sa-si petreaca Ramadanul. Si pe buna dreptate! Unde poti auzi cantarile de oud, muzica lui Umm Khultum, unde poti bea un karkadeh si asculta umorul tipic localnicilor, unde sa te relaxezi la un joc de table, sa vezi carismaticii actori jucand in piese de teatru traditionale, pe durata acestei perioade, unde sa vezi culoare, lumini, si dansuri folclorice de Tanoura, daca nu-n Egipt? Astazi, „Mama Natiunilor” vibreaza! Si o face in stilul specific, unic, inconfundabil. Pregatind fanoos-urile, lampile traditionale, cu o 32478943_2099736646925632_1582564172900597760_nistorie de peste o mie de ani, pentru a marca sosirea lunii in care profetului Muhammad i s-au relevat versetele coranice, devenind mesagerul crezului ca „Nu exista alt Dumnezeu decat Allah”. Cu speranta ca sunteti fideli ai acestui blog si ca reveniti cu drag de fiecare data pentru a afla noutati despre stilul de viata specific oriental, va doresc „Ramadan Mubarak” celor care-l tineti, iar celorlalti, pace-n suflete si pana la o noua postare sa auzim numai de bine!

Despre credinta si post la musulmani

(Un tanar agata lampile cunoscute sub termenul de fanoos, in scopul vanzarii lor pentru perioada Ramadanului).

32290794_2099737760258854_5884459719300481024_n

 

Broderiile Imperiului Mogul: Abhla bharat.

Astazi pasim pe teritorii asiatice, sa le descoperim lucrul de mana din vremurile mogule, introdus de maretul imperiu in India secolului XVII. Shisha (din persanul shisheh cu sensul de sticla) ori abhla bharat, tot termen al limbii persane, este un tip de broderie 3b865f0efbc9308db1d1938f51589f33traditionala regasita in special in Subcontinentul Indian si Afganistan si astazi. La acest tip de broderie se ataseaza segmente metalice cu aspect de oglinda, dand iluzia de diamante stralucitoare pe intreaga suprafata a tesaturii. Abhla bharat sau shisha, sau in engleza „mirror embroidery”, este broderia care reflecta de obicei straiele feminine din zona de influenta indo-persana. Broderia insa a fost si inca este folosita si pentru tesaturi destinate uzului domestic, cu rol de decoratiune interioara. Abhla bharat se mai gaseste si in China ori Indonezia. Interesant este ca broderia abhla bharat are si importanta religioasa printre comunitatile asiatice, in special printre musulmani, hindusi si adepti ai Jainism-ului, acestia punand la intrare o tesatura cunoscuta drept abhla barat torana, sau shisha torana, pentru a-i proteja de ochi rau. In imaginea alaturata avem o mireasa indiana a carei rochie de nunta a fost conceputa folosindu-se tipul de broderie mentionat mai sus.

Brodand in India mogula

 

(Exemple de broderie shisha/abhla bharat)

 

 

 

 

Vizitand „Mica Sirie” din Cairo

MAIN_LittleDamascusNu e deloc exagerat sa spui ca astazi Cairo gazduieste o mica Sirie, in urma realitatii politice a refugiatilor, acestia aflandu-se concentrati in zona 6 Octombrie, acolo unde si-au deschis cafenele, shawermerii, si unde-si au casele. E vorba de mii de suflete care au scapat din ghearele mortii si si-au gasit, cu greu, rostul peste granite. Cum este o vizita in „Mica Sirie” din Cairo? Parfum si savori de Damasc la mii de kilometri departare, sentimente de dor, regrete, si speranta in mai bine. Insha’Allah! (Cu voia lui Dumnezeu). Fiind numerosi, acestia si-au format si o strada unde stau alineate micile lor afaceri la care nu duc, din fericire, lipsa de clienti, deoarece sirienii sunt harnici si sunt cunoscuti pentru serviciile calitative pe care le ofera.”Strada siriana” este in fata Moscheei Al-Hosary, si nu ca o coincidenta, intrucat moscheea si asociatia ei de caritate, au ajutat sirienii din Egipt de ani buni, inca de la inceputurile stabilirii lor aici. Strada incepe din fata cladirii „Al-Amerikya”, „Americana”, si desi este o strada renumita pentru abundenta magazinelor siriene, in zona 6 Octombrie aceasta nu este singurul „mic Damasc” al ariei. Locuitorii din 6 Octombrie spun ca foarte multe dintre actualele magazine detinute de sirieni au apartinut refugiatilor irakieni care au venit aici dupa invazia americana, intorcandu-se mai apoi acasa. Aici poti gasi shawermerii, cafenele, produse de patiserie si lactate specifice Siriei, mirodenii, exista inclusiv magazin cu accesorii de telefonie mobila detinut tot de sirieni. Tot pe aceasta strada sunt insa si cateva cafenele deschise de egipteni, iar lucrurile in zona merg armonios pentru toata lumea. Kunafa si inghetata siriana sunt la mare pret si cautate de catre cei tineri si nu numai. Daca stai de vorba cu ei, cu refugiatii, ai sa vezi ca multi sunt tineri, si isi spun povestea natural, fara lacrimi, deoarece mainile nu le stau o clipa. Mai au ceva de pregatit, fie sa verifice daca sosul de usturoi e pe placul clientului, fie daca shawerma e gata. Nu e timp pentru dramatisme, e pentru munca. Spun, continuandu-si lucrul, cum si-au lasat rude in Siria, care probabil sunt detinute sau chiar si-au pierdut viata. Cei 27192004573_8b8d0c8a88_z-700xvarstnici spun cum fiii lor au mers in Germania pentru un destin mai bun, in vreme ce o categorie nu vor sa plece din Egipt, fiind de parere ca aici oamenii sunt buni si s-au obisnuit cu stilul de viata, aratandu-se neincrezatori la bunele intentii europene. Fast food-urile siriene, cum sunt printre cele mai preferate-n Egipt, creste si sansa bucatarilor barbati sirieni, cu experienta, de a gasi mai usor de munca. Tot timpul sunt cerinte. Iar pentru cine isi doreste sa guste kunafa levantina, renumita kunafa de Nablus, aici este zona potrivita de incercat: ceri Nabulsia konafa, si vei fi servit regeste! Unii duc dorul Siriei, altii s-au instrainat si nu se mai gandesc ca se vor intoarce acasa, cert este ca sirienii sunt cea mai numeroasa comunitate de refugiati din Egipt, si au adus cu ei, desi in imprejurari triste, savori levantine si aromele Damascului, un lucru imbucurator totusi pentru cei care-si doresc sa cunoasca oameni noi, bucatarii si culturi.

                                                                   Traiul sirian peste hotare

Nabulsia konafa sau Konafa de Nablus                                                                                             

hqdefault

 

 

 

 

 

 

Camera de zi si rolul ei in casele arabe

Ca romanca, eu am avut mereu o preferinta pentru a-mi bea cafeaua cu amicele si cei dragi, in bucatarie. Mereu am simtit bucataria ca pe un loc primitor, intim, si-n acelasi timp, nepretentios, un loc in care doar sa te simti bine, sa mananci si stai cu cei apropiati, antrenat in discutii si umor de calitate. Dar cum blogul Arabica nu e despre cultura romanului de a-si petrece timpul in bucatarie, am sa trec la ceea ce stiu eu mai bine, si anume sa prezint cititorilor mei (vechi si noi), aspecte culturale din fascinanta lume araba. O sa-ncep prin a mentiona ca-n Egipt, de exemplu, unde eu locuiesc de ani buni, bucataria e cam ultimul loc din lume-n care gazda s-ar gandi sa-si tina musafirul. Si eu imi explic ca acest lucru vine din generozitatea si amabilitatea arabeasca, si anume, din imboldul gazdei de  a pune oaspetelui ce-i mai bun din casa sa, la dispozitie. Si daca vorbim despre asta, atunci cu siguranta ca despre living e vorba, ca spatiu de primire. Living-urile sunt decorate in general cu mobila de tip oriental, clasic, finisate cu garnituri de culoarea cuprului sau aurie, minutios lucrata, iar ferestrele, cu perdele si draperii, aranjate tot in stilul specific regiunii. Rareori se merge pe practic, poate doar cei din noua generatie, influentati de calatoriile prin Occident, sa-si cumpere mobila simpla de intretinut, in dorinta de a avea mai mult spatiu si lumina in apartamente. In Egiptul caselor traditionale, e mai importanta parada unui mobilier elaborat, decat achizitionarea de obiecte simple, usor de curatat. Nu e de mirare de ce foarte multe case egiptene au nevoie si de cate o menajera, intr-un climat desertic, si cu mobila, perdele si draperii, greu de intretinut. Living-ul in sfera araba are un important statut ca spatiu de socializare si celebrare a sarbatorilor, precum Eid-urile musulmane, ori luna sfanta a Ramadanului, atunci cand familiile se strang la Iftar-uri imbelsugate. Dar nu numai atat. Tot in living, membrii din familiile tinerilor care intentioneaza sa se casatoreasca, discuta aspecte legate de logodna, nunta, zestre (mahr) si alte conditii pe care unii si le pun altora, la inceput de drum. Pentru a va face o idee despre cum arata interiorul unei camere de zi din casele arabe, vom lua ca exemplu living-uri din tari precum Egipt (1) si Algeria (2), unde se pot observa diferente de amenajare interioara, dar unde intalnirile si celebrarile de familie se desfasoara dupa principii asemanatoare, la fel ca in intreaga zona araba nord africana. Neaparat intr-un living arabesc, se vor servi cafele, ceaiuri, serbeturi, cand se sarbatoreste uniunea unui cuplu si dulciuri, fie aduse cadou de musafir, fie preparate-n casa de catre gazda.

living egiptean

29314031_1705863856174629_8564675412249946793_n

 

living algerian

29356461_1705861756174839_766062398434325367_n

Amenajarile interioare la arabi

 

 

 

 

 

 

 

 

De la alevitii Turciei la alawitii Siriei: diferente si similaritati

Alevitii, o comunitate vazuta de unii drept spiritul liber al Turciei

Intr-un numar insemnat inca din timpul Imperiului Otoman, istoria alevita n-a fost una usoara incepand de pe vremea lui Suleiman Magnificul. Purtandu-si crezul in suflet, 26219965_1626937107400638_8707171537005573514_ncultivand o traditie a secretului, alevitii si-au dus existenta in Turcia intr-o religie putin inteleasa si tolerata de semeni. Ei locuiesc in mare parte in zonele rurale din centrul Turciei, in jurul capitalei Ankara, iar faimosi i-a facut in special muzica interpretata la saz, cu elemente sufite, care cucereste cu usurinta auditoriul. Nu-si recunosc deschis originile, dar istoricii ii puncteaza ca fiind in majoritate kurzi. Ei il venereaza pe Ali, ginerele si varul profetului Islamului, Mohamed si sunt destul de discreti in ceremoniile lor. Cateva aspecte care caracterizeaza comunitatea alevita sunt: monogamia, egalitatea femei-barbati, lipsa valului la femei, nerespectarea Ramadanului si neabstinenta de la alcool. Nu se numesc moschei locurile lor de cult ci cemevleri, (practica lor semanand cu cu ceea ce este religia protestanta fata de catolici). Politic ei duc o traditie a democratiei, filosofie a rezistentei si au un respect pentru secularism si conceptele lui Atatürk, in vreme ce cultural, stilul lor de viata e caracterizat prin toleranta si deschidere. Religia lor este o subdiviziune islamica, desprinsa din Shiism, (la fel ca si Alawismul de pe teritoriul Siriei, cu care Alevismul se-ntampla sa fie confundat). Dar desi ambele secte sunt ramuri desprinse din Shiism, ba mai mult, numele asemanatoare sunt derivate din respectul pentru personaj central, Ali, nepotul si ginerele profetului Muhammad, exista diferente semnificative in practicile celor doua comunitati.

Urmasii lui Salman Persanul: Siria alawita.

Alawitii sunt o secta musulmana ce ocupa 15% din populatia siriana, considerata o ramura a Shiismului. Minoritatea alawita duce si ea un cult al secretului, din cauza discriminarilor suportate de-a lungul timpului din partea autoritatile locale, inclusiv in ultimii din istoria recenta a Siriei ei au fost si continua sa fie, tinta extremistilor musulmani. Un alawit faimos este insusi presedintele Siriei, Bashar Hafez al-Assad. Ei cred in Allah, Profetul Muhammad si Salman Persanul, primul persan convertit la Islam, din vremea Profetului Muhammad. Cred in cei doisprezece Imami, comemoreaza 28166930_1678085648952450_7433640893990735239_ntragedia de la Karbala si-l au exemplu de virtute pe Ali. Desi au multe puncte comune cu alevitii din Turcia, in general stilul de viata alawit este caracterizat de traditionalism, iar femeile din comunitate nu se exprima atat de liber ca-n cazul minoritatii de pe teritoriul turcesc. Totusi, alawitii nu sunt o comunitate unita, in ciuda marginalizarilor. Ei cunosc bine dezbinarea in sanul societatii lor, si nu de ieri, ci de secole. Unii au devenit prestigiosi si puternici ca militari de cariera, dupa castigarea independentei Siriei in vreme ce altii s-au zbatut in saracie, fie ca tarani ori ca ciobani nomazi. Cele patru confederatii alawite sunt Kalbilia, Haiatina, Hadadina si Matauira.

 Minoritati si credinte

Fabrica Hirbawi: „Salvati palestiniana keffieh!”

640Pentru multi occidentali esarfa cu care barbatul arab isi acopera capul vine ca un termen generalistic, fara particularitati ori deosebiri zonale. Totusi aceste esarfe difera ca textura, culoare, desen si nume, de la o zona araba la alta. Pentru Palestina Kufiya sau Keffiyeh nu e doar un simplu accesoriu vestimentar, ea reprezinta traditiile si cultura unui pamant ocupat cu forta, bucata cu bucata. Barbatii palestinieni poarta cu mandrie aceasta esarfa de bumbac impestritata in carouri negre, ca o aducere aminte de neamul din care s-au nascut si ce pamant reprezinta ei, in sfera lumii arabe sau pe unde soarta ii poarta in urma istoriei moderne din ultimul secol. Palestinienii sunt oameni muncitori, ei intotdeauna si-au facut hainele la ei in tara, ca vorbim de Keffieh, pentru sectorul masculin, sau de frumoasele broderii de pe thob-urile femeiesti, dar astazi realitatea incepe sa stinga inclusiv aceasta traditie a executarii propriului port, la ei acasa. Se-849x493q7091fa20e8cb2facfa8ebbda1bbe1cc47cntampla ca aceste esarfe, simbol al libertatii teritoriale, sa se vanda din ce-n ce mai mult din tari precum China sau India, inlocuindu-le pe cele originale. Inclusiv palestinienii fac compromisul de a cumpara „falsele” esarfe, slabind astfel din ce in ce mai mult productia propriilor fabrici. Totusi speranta inca n-a murit. Si aici vorbim despre familia Hirbawi, ultima familie de palestinieni care mai detine o fabrica producatoare de Keffiyeh. Acestia isi vand esarfele inclusiv on-line, urmand trendul retetelor de socializare, in diferite culori si texturi, fie traditionale, fie amestecate cu elemente moderne. Prin cumpararea esarfelor fabricate de familia Hirbawi din Hebron si refuzarea copiilor chinezesti, exista sansa ca aceasta traditie sa supravietuiasca, sa iasa la lumina, inca puternica, in fata lumii intregi care n-a uitat de Palestina, pamantul sfant.

Palestina si porturile sale

Brodand in Betleemul timpului trecut: Azizah Qumsieh

Ea are de spus povestea unei Palestine din trecut. Si a ales s-o faca prin tesaturile frumos IMG_1710-1024x683descrise pe thob-urile populare in patria sa, reprezentative pentru cultura semenilor palestinieni. Si ar fi nedrept sa nu-i mentionam numele, pentru ca degetele ei cos povesti ce vor ramane istorie, pentru noi, cei care iubim Palestina si oamenii sai. Azizah Qumsieh s-a nascut in 1927, si a invatat sa brodeze cand avea doar sapte ani. Si-a facut curaj si a pasit in industria bine stabilita a lucrului de mana din Betleemul anilor ’30, atunci cand orasul era deja un faimos centru al broderiei palestiniene. Ea si-a diversificat tehnicile de brodare folosind materialele valabile pe piata vremii. Munca s-a n-a trecut neobservata si in timp, Azizah a ajuns sa castige chiar mai multi bani decat sotul ei. Malak thobe (sau thobe al Malak- rochia reginei) a disparut demult din dulapul frumoaselor timpurilor noastre, dar Azizah nu s-a descurajat si n-o face nici astazi. Ea ramane o maestra a lucrului de mana invatat in Palestina timpului trecut si asa cum a inceput acum 83 de ani, asa si astazi ea alege culorile si acul pentru a exprima simplu, curat, sincer, viziunea ei despre frumos.

Frumosul, prin ochi palestinieni