Viata sirienilor stabiliti in Egipt

Manati de cutremurul politic al tarii de bastina care in acest moment nu mai reprezinta un loc sigur pentru copiii si familiile lor, tot mai multi sirieni si-au indreptat pasii spre Egipt, cu gandul de a incepe o viata de la zero, alaturi de cei dragi. Cum se descurca acestia in tara piramidelor si mai ales, daca o pot numi cu usurinta „acasa”, difera de la caz la caz, cert este ca cei mai multi fac tot ce pot pentru a se integra in societatea egipteana, intr-o tara in care pot comunica usor in limba nativa. Cei mai bogati dintre ei s-au mutat in cartiere selecte, unde isi inchiriaza apartamente confortabile si deschid afaceri precum cafenele, patiserii, restaurante cu specific sirian sau magazine de haine si accesorii. Sotiile siriene rareori lucreaza, fiind cunoscute in lumea araba drept gospodine desavarsite, care fac o prioritate din cresterea copiilor si mediul casnic, (ceea ce mai putin se poate spune despre vecinele libaneze, in general mai libertine, cochete si preocupate de cariera). Dar patura modesta a sirienilor a inceput deja sa se confrunte cu probleme financiare, fie micile proiecte nu le aduc castigul sperat, fie nu gasesc un job decent, fie nu-si pot permite o scoala buna pentru copii. Sirienii sunt placuti, atat la aspect cat si la fire. Cu o evidenta preferinta vestimentara pentru pardesiuri inchise la culoare si asortate la valuri albe sau negre in cazul femeilor si cu un accent care iti da senzatia ca dupa ce termina fraza ar mai urma ceva de spus, sunt oameni organizati, familisti, care tin la traditiile lor si de cele mai multe ori politicosi. Insa ar fi incorect sa spun ca toate femeile siriene poarta val, caci ca si in Egipt, exista si categoria celor care adopta un stil apropiat modei europene, fara a exagera insa cu decolteurile si fustele scurte in plina strada. Dupa cativa ani am ajuns sa fiu familiara cu limba araba si pot distinge dialectele acestei limbi, recunoscand usor tara bastina a vorbitorilor. Mereu mi-a placut sa aflu despre cultura fiecarui popor, pentru ca asa cum eu vorbesc cu mandrie de tara mea celor de aici, stiu ca o data ajuns pe plai strain este singurul lucru pe care il iei cu tine si poti impartasi celor din jur: originea si cultura tarii-mame. In general nu sunt atat de familiarizati cu limba engleza precum egiptenii, „fortandu-te” cumva atunci cand intri in contact cu ei sa folosesti limba araba. De curand un magazin sirian de haine si accesorii s-a deschis chiar in apropierea locuinte mele si uite asa am ascultat muzica toata noaptea, fiind un obicei, ca si la egipteni, atunci cand deschizi un shop muzica sa trambite in patru colturi. De curiozitate, am intrat sa vad cu ce ne-ar putea incanta vecinii sirieni. Am fost cam dezamagita, avand in vedere ca pe rafturi erau prezentate doar „turcisme” la pret de brand, ceea ce in mall-urile saudite nu s-ar intampla des, acolo mergandu-se pe ideea de „dai un ban da’ stai in fata”. Totusi exista un farmec chiar si in aceste magazine cu stil de bazar, poate lucrurile impestritate de pe rafturi, poate mirosul de bukhoor care ii intampina pe clienti inca de la intrare, poate zambetul amabil al vanzatorului care te asigura „ca va face tot posibilul sa iti aduca ce doresti data viitoare”, sau poate pur si simplu acesta este gustul Orientului de care am ramas fascinata. Iar in aer deja se simte atmosfera Ramadanului care in Egipt va incepe saptamana viitoare, si care, cu prima lampa aprinsa, va aduce aminte oamenilor sa lase grijile de o parte si sa incerce sa fie mai buni…

People of Orient