Si totusi….o generatie a insinguratilor.


Ce aduc platformele de social media tinerei generatii a arabilor? Singuratate, selfie-uri in care se afiseaza o plictiseala mascata de culorile fericirii, botik-uri si inghetata mancata-n sila la cafenelele de fite. E asta fericirea? DA. Asta e fericirea zilelor noastre pe care platformele de social media o propun noii generatii de liceeni si studenti de facultate, aici in Cairo. Sentimente schimbatoare de la o zi la alta, expuse pe pagini de Facebook, buzici umflate, filtre si urechiusi de iepurasi. Iesiri cu peripetii, hijab frumos ascuns in geanta de cele fortate sa-l poarte, atunci cand ajung la-ntalniri cu iubitii care le stiu o alta fata, repede tras pe cap in fata usii, ca sa nu se lase cu urlete de la tati si frati mai mari si da…buzici. Whatsapp, Viber, Messenger si taitei chinezesti la cutie, mancati in graba, ca nu e timp de mancat ca lumea cand fluturii ne zornaie prin stomac. Si la toti ne-au zornait si ne-or mai zornai. Dar parca undeva, candva…exista o altfel de fericire. Nu la plic. Nu in virtual.

Socializare intr-o era a singuratatii

 

(sursa foto: cairoscene.com)

48358636_2080391438721867_3019122800884449280_n

Reclame

Ceaiul Istikan, aroma Orientului prin ochi irakieni

 

14947660_1196077657153254_7637105426754587599_nIn Irak ceaiul este cunoscut sub termenul de „chai”. El este consumat adesea pe perioada zilei, dimineata, dupa pranz si reuniuni sociale. In perioada cand Irakul a fost ocupat de britanici, inaintea primului razboi mondial (1914-1918), indienii au intrat si ei pe aceste teritorii aducand obiceiul ceaiului aici. Din acel timp pana astazi, ceaiul nu este doar o bautura ci reprezinta un mijloc de a arata respectul si a socializa in societatea irakiana. Recipientul pe care-l folosesc pentru bautul ceaiului irakienii il numesc „Istikan”sau „Biyalah”. Ultimul termen isi are originile din aria indo-ariana si inseamna cana sau ceasca. Ariile nordice ale Irakului inca folosesc termenul de „Biyalah”. Despre cuvantul „Istikan” trebuie stiut ca nu are nicidecum origini orientale ci este chiar englez. Vine de la cum soldatii britanici cand se intorceau acasa numeau ceasca in care beau „East-Tea-Can” si asa i-a ramas numele: Istikan. Cea mai buna metoda de a prepara ceaiul irakian este pe 14991901_1196077857153234_7960250503799452666_ncarbuni incinsi. Procesul ar fi descris in limba engleza “anesthesia tea”, facand referire la fierberea si fermentarea sa pana aduce aroma. I se adauga si alte condimente, printre care cardamom, de cele mai multe ori. Sunt doua metode de a bea ceai in stil irakian: “Aldshlma” sau “Alchukrlma”. Stilul “Aldshlma” inseamna sa servesti ceai fara zahar intr-un Istikan, pe o farfurioara fara lingurita, alaturi de un recipient in care exista cuburi de zahar. In acest fel poti bea ceai punand un cub de zahar sub limba si sorbind usor, in timp ce ceaiul face ca zaharul sa se topeasca. Interesant, nu? Cea de-a doua metoda, “Alchukrlma”, este sa servesti ceaiul cu zahar si e cea mai familiara modalitate intalnita in cafenele sau casele irakiene. In cel de-al doilea razboi mondial (1939-19450) a existat o lipsa a ceaiului de pe piata deoarece importul sau a scazut din cauza razboiului, insa populatiei i-a fost distribuita pe cardul de ajutoare alimentare si ratia de ceai.

Ceaiul, un adaos dulce al vietii de zi cu zi

 

 

Viata sirienilor stabiliti in Egipt

Manati 3de cutremurul politic al tarii de bastina care in acest moment nu mai reprezinta un loc sigur pentru copiii si familiile lor, tot mai multi sirieni si-au indreptat pasii spre Egipt, cu gandul de a incepe o viata de la zero, alaturi de cei dragi. Cum se descurca acestia in tara piramidelor si mai ales, daca o pot numi cu usurinta „acasa”, difera de la caz la caz, cert este ca cei mai multi fac tot ce pot pentru a se integra in societatea egipteana, intr-o tara in care pot comunica usor in limba nativa. Cei mai bogati dintre ei s-au mutat in cartiere selecte, unde isi inchiriaza apartamente confortabile si deschid afaceri precum cafenele, patiserii, restaurante cu specific sirian sau magazine de haine si accesorii. Sotiile siriene rareori lucreaza, fiind cunoscute in lumea araba drept gospodine desavarsite, care fac o prioritate din cresterea copiilor si mediul casnic, (ceea ce mai putin se poate spune despre vecinele libaneze, in general mai libertine, cochete si preocupate de cariera). Dar patura modesta a sirienilor a inceput deja sa se confrunte cu probleme financiare, fie micile proiecte nu le aduc castigul sperat, fie nu gasesc un job decent, fie nu-si pot permite o scoala buna pentru copii. Sirienii sunt placuti, atat la aspect cat si la fire. Cu o evidenta preferinta vestimentara pentru pardesiuri inchise la culoare si asortate la valuri albe sau negre in cazul femeilor si cu un accent care iti da senzatia ca dupa ce termina fraza ar mai urma ceva de spus, sunt oameni organizati, familisti, care tin la traditiile lor si de cele mai multe ori politicosi. Insa ar fi incorect sa spun ca toate femeile siriene Delicious desserts Shamia - Syrian sweets -4poarta val, caci ca si in Egipt, exista si categoria celor care adopta un stil apropiat modei europene, fara a exagera insa cu decolteurile si fustele scurte in plina strada. Dupa cativa ani am ajuns sa fiu familiara cu limba araba si pot distinge dialectele acestei limbi, recunoscand usor tara bastina a vorbitorilor. Mereu mi-a placut sa aflu despre cultura fiecarui popor, pentru ca asa cum eu vorbesc cu mandrie de tara mea celor de aici, stiu ca o data ajuns pe plai strain este singurul lucru pe care il iei cu tine si poti impartasi celor din jur: originea si cultura tarii-mame. In general nu sunt atat de familiarizati cu limba engleza precum egiptenii, „fortandu-te” cumva atunci cand intri in contact cu ei sa folosesti limba araba. De curand un magazin sirian de haine si accesorii s-a deschis chiar in apropierea locuinte mele si uite asa am ascultat muzica toata noaptea, fiind un obicei, ca si la egipteni, atunci cand deschizi un shop muzica sa trambite in patru colturi. De curiozitate, am intrat sa vad cu ce ne-ar putea incanta vecinii sirieni. Am fost cam dezamagita, avand in vedere ca pe rafturi erau prezentate doar „turcisme” la pret de brand, ceea ce in mall-urile saudite nu s-ar intampla des, acolo mergandu-se pe ideea de „dai un ban da’ stai in fata”. Totusi exista un farmec chiar si in aceste magazine cu stil de bazar, poate lucrurile impestritate de pe rafturi, poate mirosul de bukhoor care ii intampina pe clienti inca de la intrare, poate zambetul amabil al vanzatorului care te asigura „ca va face tot posibilul sa iti aduca ce doresti data viitoare”, sau poate pur si simplu acesta este gustul Orientului de care am ramas fascinata. Iar in aer deja se simte atmosfera Ramadanului care in Egipt va incepe saptamana viitoare, si care, cu prima lampa aprinsa, va aduce aminte oamenilor sa lase grijile de o parte si sa incerce sa fie mai buni…

People of Orient