Gaz candy, de la maestrii cofetari ai Iranului

Ne-am intors la duciurile iraniene. Se putea altfel? Nu am surprins nimic din minunatiile cofetariei persane daca nu povestim despre dulcele lor traditional, specific regiunii Isfahan, cunoscut si sub numele de Gaz candy. Modul traditional in care acest desert trebuie servit e taiat fie in bucati rotunde ori patrate, asa iesind la iveala deliciosul continut care poate cuprinde fistic, alune, apa de trandafir si albus. Culoarea populara sub care Gaz candy este cunoscut este de regula alba, dar ea poate capata si alte nuante in functie de mirodeniile care ii sunt adaugate in continut. In imaginile alaturate avem pentru iubitorii de dulciuri un motiv intemeiat de a vizita Iranul. Daca va place nougat, nu trebuie rarata ocazia de a o manca pe cea mai buna! Gaz candy se regaseste pe mesele iraniene in special in vremea celebrarii Nowruz-ului (Anu Nou Persan), unde, alaturi de serbet sau ceai, este un rasfat asteptat atat de gazde cat si de musafiri.

Nougat, serbet si dor de Orient

 

 

 

Iranul si restaurantele sale

Nu aveam cum sa trec cu vederea aceasta locatie de vizitat pentru cei care vor a se delecta cu bucatele Orientului. Pentru ca „Malek Soltan Jarchi Bashi”, restaurantul iranian din Isfahan despre care va vorbesc acum, nu pare doar un simplu loc de a ne potoli foamea. Arata ca un muzeu de arta persana unde, intamplator, te poti bucura de doua lucruri in acelasi timp: de savoarea mancarurilor iraniene si de-o priveliste pe care de multe ori doar in basme o regasim. Ce valoare mai au fast-food-urile sau bistro-urile atunci cand avem sansa de a ne petrece o dupa amiaza aici, la masa, alaturi de cei dragi, intr-un asa decor demn de sultani? Si pe buna dreptate ca acest restaurant ar putea fi candidatul ideal la titlul de „restaurantul perfect” pentru amatorii de Orient. Imaginile vorbesc de la sine. Iar cand arta persana vine „la pachet” cu o portie generoasa de shish kebab terminand cu celebra budinca sholeh zard, ei bine, incepem sa credem ca povestile depanate de Sheherezada nu sunt doar povesti. Ele inca se petrec si-n zilele noastre.

Rasfat regesc pe taram persan

 

Persia prin ochii lui Mahmoud Farshchian

Nascut pe 24 ianuarie 1930 in orasul persan Isfahan, Mahmoud Farshchian este unul dintre marii maestri ai picturii in miniatura din Iran. Sa privesti o lucrare de-a lui Farshchian este ca si cum ai privi un vis surprins pe panza, cu ajutorul unei pensule si a unui strop de culoare. Dragostea pentru arta i-a fost insuflata de catre tatal sau, un vanzator de covoare, pasionat de frumos. Tanarul Mahmoud a prins gustul picturii destul de repede, studiind sub tutela lui Haji Mirza-Agha Emami si Isa Bahadori ani de-a randul. Dupa ce a absolvit Liceul de Arte Fine din Isfahan, artistul si-a dorit sa-si slefuiasca talentul sub indrumarea maestrilor europeni, fapt care l-a ajutat sa devina una dintre cele mai importante figuri ale picturii persane de astazi. Alaturi, avem cateva dintre lucrarile cu rasunet in lumea artistica de-ale maestrului persan: „Pasari si pesti”- (2000), „Secretul ascuns”- (1996), „Placere si durere”- (1990), „Patru anotimpuri”- (1989), „Calea spre Rai”- (1999), „Profetul Avraam”- (1995).

    

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Emotii si culoare