Arabii din mlastini si Venetia uitata a Irakului

14141505_1131276383633382_8329182989885952706_nIn Sudul Irakului traieste o comunitate veche de cand lumea, o comunitate ce-si revendica originile arabe asemeni beduinilor din desert, dar avand cutume diferite. Ei traiesc intr-un mediu neobisnuit, intr-un climat greu de suportat omului de rand, mai ales celui neadaptat temperaturilor ridicate si umezelii, iar viata si-o duc in satele „lacustre” de  printre mlastinile Tigrului si Eufratului.

Arabii mlastinilor n-ar fi arabi…

Cand se aude de „marsh arabs”, sau madanii, multor cunoscatori de cultura orientala le vin in minte asezarile lor stranii, sub formamarshes de cabane din stuf, intr-un mediu acvatic si situate pe insulite. Ele au fost reprezentate inca de acum 5000 de ani pe basoreliefurile sumeriene descoperite in vatra orasului Ur. Populatia madana aflata in desisurile de stuf si mlastini de pe teritoriul irakian, varia sezonier intre 50.000 si 80.000 de locuitori, insa ea a scazut simtitor in urma politicii de desecare a mlastinilor pe care Irakul a dus-o in anul 1991, in vederea descoperirii insurgentilor. Este interesant de stiut ca desi „marsh arabii” sunt cunoscuti drept arabii din locurile mlastinoase, istoria contrazice ca ei ar fi arabi, si asta pentru tablitele antice indica prezenta lor in zona inca de acum 5000 de ani, pe langa ipoteza ca acestia ar fi ultima ramura a triburilor sumeriene care populau mediul acvatic al Irakului de astazi, arabizate mai tarziu. Madanii era si sunt distribuiti in asezari tribale, fie permanente fie sezoniere, in functie de clima si nivelul apei. Un exemplu de triburi „marsh” nomade sunt Faraijat si Suadiyin, care ierneaza in18808151 mediul mlastinos, iar o daca cu venirea primaverii isi iau bivolii spre nord, de-a lungul malurilor Tigrului. Tribul Suaid petrece sezonul rece in nordul ariei mlastinoase centrale, si vara, atunci cand nivelul apelor scade, se indreapta spre interior, in cautarea de noi lacuri. Lemnul si metalul nu par a fi valorificate de aceasta minoritate, ei depinzand se pare, de meseriasii sectei religioase Subha (mandeeni), ultimii mostenitori ai cultului preislamic, in opinia unora. Cu traditii proprii, aceasta secta precrestina isi are centrul religios in satul Qalat Saleh, undeva pe Valea Tigrului. Fara aceasta grupare se crede ca madanilor le-ar fi fost greu sa-si duca traiul de zi cu zi, intrucat navele si barcile de pescuit, precum si ustensilele metalice, sunt prelucrate de secta sus amintita. Oamenii Subha vorbesc un dialect aramaic, apropiat de limba iudeo-babiloniana, insa atunci cand interactioneaza cu alte secte sau rase, se folosesc de araba. Din motive religioase, adeptii comunitatii poarta barbi stufoase si capul il acopera cu valuri incarouate rosu cu alb.

Traiul pe pamanturi mlastinoase

Sa fii „marsh arab” nu e pentru oricine. Desi iernile sunt zgarcite-n grade, vara te topesti la temperaturi ce ating 50 de grade Celsius, in vreme ce umiditatea atinge valoarea de 100. Locuintele marsh arabilor inca isi pastreaza aspectul din Antichitate, fiind facute din stuf si rasfirate pe intinsul mlastinilor. Centrele considerate administrative pot arata „luxul” constructiilor din caramizi, precum ar fi Shubaish, un fel de capitala a mlasinilor din zona marsh-arab-modif1centrala, localitate ce gazduieste vreo 6.000 de suflete. In casele de stuf, oamenii isi duc traiul pe cativa metri patrati, iar adapostul se demonteaza atunci cand sezonul de pasunat se sfarseste, acest lucru mutandu-i spre periferia mlastinilor. Exista in incinta minoritatii si „casa comuna” sau „mudhif” (foto), o casa in care se primesc oamenii, ceva mai spatioasa si deosebita prin infatisare fata de cele obisnuite, in trecut ea fiind destinata seicilor, liderilor locali, cu lungimi de pana la 30 m, inaltime de 6 si latime de 7. Mudhif-urile au forma de arc, acoperisuri impletite cu stuf si sunt orientate spre Mecca. In interior nu exista mobila, ceaiul se serveste traditional, pe covor, iar locul poate fi considerat drept un centru social satesc si religios, intrucat in tinuturile acestor oameni nu exista moschei.

 Zestrea arabilor din mlastini si bogatiile mesopotamiene

Economia locala se axeaza, asa cum probabil era de asteptat, pe stuf, care poate atinge inaltimi pana la 5-6 m, se recolteaza anual si e valorificat atat zonal, cat si-n afara regiunii. Pescuitul este iarasi o activitate obisnuita, toti membrii comunitatii fiind pescari. Pentru evitarea pagubelor din agricultura, este vanat mistretul, a carui carne nu se consuma, fiind considerata „haram” in religia islamica. Bivolii sunt principala bogatie a acestei comunitati arabe, ei reprezentand si zestrea data fet14192640_1131278636966490_1070064417252697281_nelor de maritis, cea medie fiind formata din 1-2 bivoli, insa numarul lor poate creste in functie de frumusetea ei si rangul familiei din care provine. Animalele sunt adapostite in locuinte de stuf si crescute pentru productia de lapte si derivatele sale. Arabii mlastinilor sunt interesati de produse precum cafea, tigari, zahar, ceai, orez si ustensile de menaj din fier batut. Nu exista mijloace de transport in zona, barcile de pescuit si ambarcatiunile de calatori fiind singurele modalitati de deplasare.

Oamenii raurilor din Antichitate

Reclame

A avea copil cu un arab, bilet norocos in „loteria” numita casnicie?

largeEste de notorietate in randul unui mare numar de cupluri ideea ca un copil poate „salva” o casnicie care se indreapta spre destramare cu pazi repezi si siguri. „Mai ales la arabi, draga!” se aude un ecou in randul unor doamne care, fascinate de misterul unei lumi dintr-o zona geografica despre care aud foarte multe dar prea putine verificate, vorbesc, sorbind tacticos din cescuta de cafea pentru taclale delicate, cu clinchet de portelan. Totusi, care e adevarul intr-un mariaj defectuos cu un arab, atunci cand apare copilul? A tras sotia, in cazul nostru straina, obsedata de spaimele lipsei unui acoperis o data cu venirea divortului, (mai ales daca e stabilita in tara lui), lipsei de putere materiala s-o ia de la capat, lipsei de forta de a se intoarce la parinti, frati, lozul sigurantei emotionale si materiale alaturi de un arab o data cu aparitia urmasilor? Sunt arabii soti toleranti, care din iubire extrem de mare pentru copii merg inainte cu sotii pe care nu le mai vor, pentru care sentimentele, increderea si respectul dispar in timp, din varii motive? Cazurile difera, de la unul la altul, asta o putem spune cu siguranta. Ca idee insa, e timpul ca un mit sa cada despre lumea araba moderna, caci o realitate diferita „rade” legenda despre unitatea familiei sub aceeasi casa cu orice pret, de dragul traditiilor, de dragul unei armonii si a ideii ca sotii, indiferent ce traiesc, trebuie sa parcurga obstacolele vietii mana-n mana. „Asa e la arabi draga, nu-si lasa arabul casa, iar cand vine vorba de copilul sau face orice”, o alta parere auzita la un moment dat. Si asta e fals in lumea moderna de azi. Arabul isi poate „lasa casa” daca prin asta inseamna divort, arabul poate fi la fel de indiferent despre ce decizii va lua sotia sa in viata o data ce „talaq-ul” este pronuntat, dar cel mai important, arabul nu va cara in spate nevoile materiale ale unei femei care i-a daruit un copil doar pentru ca acest lucru s-a-ntamplat. Sunt care pot proceda diferit, ideea e ca nu e o regula de comportament la arabi, ca si cum toti trebuie sa faca acelasi lucru doar ca au aceeasi nationalitate si vorbesc aceeasi limba. Sunt destul de multi care se limiteaza la a se asigura ca micutii lor au strictul necesar si nu ii intereseaza sa priveasca spre mama o data ce mariajul s-a sfarsit. Deci, pentru credulele care-si inchipuie ca un copil e egal un trai fara griji si efort atunci cand tatal e arab, e bine sa nu se culce pe o ureche. Sunt extrem de multe femei arabe care muncesc din greu pentru a-si intretine copiii, in vreme ce pot avea soti someri sau care castiga mai putin, deci daca lumea araba are si o astfel de realitate pentru ce straina ar da timpul inapoi, s-ar infasura moraliceste in niste traditii (cum ca banul vine de la barbat si ea trebuie sa stea acasa), daca aceste lucruri tind sa dispara chiar si intre ei, arabii? Sa nu mai pomenim de rata ridicata din ultimii ani a divorturilor intre soti arabi in tarile Golfului, dovada ca ideea de a continua impreuna intr-o relatie nefericita chiar si cand au acelasi background cultural nu mai are aceeasi credibilitate in randul tinerei generatii. Deci nu, copilul nu este un bilet norocos in loteria numita mariaj cu arab si trai fara griji. Totul tine de calitatea relatiei, de sentimente sa nu se altereze, de „facut viata frumoasa”, in termeni pe intelesul larg. Nu are de ce un copil sa fie un instrument de manipulare emotionala intr-o casnicie cu multe probleme de rezolvat. In caz de rupere micutul este singurul care are de suferit, marcat de o relatie superficiala, alegeri la repezeala facute de parinti prea grabiti sa stea la o analiza sincera despre cum ar trebui procedat ca nimeni sa nu aiba de suferit in caz de separare, iar cel mic probabil se va transforma in adultul fara incredere in cei din jur, fara ideea de armonie ori fidelitate. Merita ca destinul unui copil fara putere de decizie sa fie pecetluit de alegerea egoista a doi adulti? Raspunsul il stim cu totii. Pana la o noua postare sa auzim numai de bine!

Alegeri si consecinte

 

 

 

O zi din Ramadan printre musulmani

dinnerIn luna sfanta a musulmanilor vizitele si socializarea, pe langa post si rugaciune, sunt si ele aspecte foarte importante. In primul rand mentinerea bunelor relatii intre familii frecventandu-si reciproc locuintele este o datorie sociala si morala pe care arabii o au de cand lumea in mediul lor. Cadourile, gen aducerea de dulciuri este un gest bine primit atunci cand se face o vizita la prieteni, familii. Cei mici arata respect matusilor, unchilor, pe langa parinti si bunici. Se sta de vorba pe subiecte de interes comun, se bea cafea, se consuma dulciuri traditionale, se vizioneaza programe artistice si la sfarsit, evident, se reinnoiesc invitatiile pentru data viitoare. Ramadanul inseamna si apropiere intre suflete, pe langa umilinta si plecaciune inaintea Celui care ne-a dat viata, noua, tuturor, oriunde am trai. Voua ce traditii v-a fost dat sa descoperiti in locurile de peste granita? Pana la o noua postare, toate cele bune!

Traditii care apropie suflete

India, taram al culorilor si fereastra spre visare

45d1d16a222a6f4c33e52d1a09ad7d95Manati de dorul Orientalismului, cu bagaje pline de visare, iarasi pornim a pluti peste dunele de nisip, pe binecunoscutul covoras fermecat, prieten de nadejde in destinatiile noastre de poveste. Alegem India, ar mira pe cineva? Nu, caci cu siguranta India cea fascinanta este o comoara culturala pentru cei care iubesc Orientul si traditiile sale. Exotica, moderna, colorata, zgomotoasa, India ramane totusi ancorata in trecut, fiind un loc al misterelor antice, al povestilor adanc patrunse in folclorul oriental, al parfumurilor dulci cu ajutorul carora, dacabf7042614ab8b3c09ae63aa170f63441 inchidem ochii ne imaginam dansatoarele exotice si regii fermecati de miscarile acestora. Cu peisaje pe care doar cei mai iscusiti artisti le pot expune in rama, si asta dupa ce aleg ceasuri bune culorile vibrante si unice care sa redea frumusetea reala a Indiei, o data ajuns pe acest pamant realizezi ca nu mai gasesti un loc asemanator in lumea-ntreaga. Festivalurile, colierele de flori, zambetele largi si traditiile celebre in toate colturile lumii fac din India un lider de necontestat in topul destinatiilor turistice cu aroma de exotic. Daca in Vest unde soarele apune rosu, molatec, intalnimbf05d6f4e1fa4bebbeda63f19867fcf9 dunele de nisip, in tinuturile nordice si rasaritene muntii Himalaya se intind impunatori, cu secrete albe si piscuri semete care-i cheama pe cei curajosi sa ii descopere. In Sud lagune limpezi ofera fotografii unice in jurnalul vietii de calator. Cine isi propune la sosirea in India o mai buna descoperire a traiului localnicilor are doua optiuni: orasele zgomotoase, cu ai sai oameni in straie divers colorate si priviri curioase spre cineva din lumea „de afara”, ori satucurile linistite cu case din pamant in mijlocul naturii. Un lucru este sigur: o data ce culorile Indiei ni se vor derula in fata ochilor, la plecarea de aici cu siguranta fiecare dintre noi ne vom simti mai bogati spiritual si cultural. India chiar este o poarta spre misteriosul Orient si stravechile sale traditii ce au fascinat un intreg pamant de multi ani si continua sa o faca.

Orientul intre vechi si nou

 

 

 

August pe tarmuri tunisiene

Mi-am indreptat ochii spre7a18f63d001d470f27bb40cf3138ccb8 Mediterana egipteana iar de acolo-n orizonturi nisipii spre Vest, la desertul Saharei care mangaie o tara stralucitoare, acolo unde-n sacul de ani al vremii popoarele africane, arabii si europenii au pasit. O perla in varf de continent: Tunisia! Pentru europenii care poate n-au mai avut de-a face cu viata islamica poate parea ceva nou ceea ce vor descoperi aici, de la traditii, oameni, port, cultura si bucatarie, dar pentru cineva familiar cu lumea araba, Tunisia ar fi un amestec placut intre occidentalism si tezaurul cultural mostenit de la arabi si triburile nord africane. Ospitalitatea, prietenia si curiozitatea de a lega o conversatie cu vizitatorii poate n-ar mai trebui nici ele amintite, caci ca si-n Egipt ori restul tarilor arabe si Tunisia are gazde pric0f8779178e71e125676ff87d6ec8034mitoare. Asa or fi oamenii de pe taramurile batute de soare tot timpul anului, mi-as explica eu. Daca v-ati hotarat sa luati drumul Orientului vara aceasta nu ezitati sa alegeti Tunisia, o tara tainica unde graiul francez s-a amestecat dulce cu araba, iar ramurile palmierilor si briza vantului mediteraneean mangaie coastele desertului roscat in apus de soare. Si daca escapada tunisiana v-a fost pe plac, reveniti pe Arabica, gazda tuturor locatiilor Orientului pentru iubitorii exotismului sau, sa impartasiti aici impresii de calatorie. Sa aveti un August de poveste!

Vara pe tarmuri mediteraneene

 

Laylat al henna la miresele marocane

Ne intoarcem in 10368385_656132691147756_5062504070650773033_naria nuntilor orientale si de aceasta data aruncam o privire asupra Marocului, o tara araba care nu face exceptie atunci cand vine vorba de traditii pastrate intacte de-a lungul vremii. Desi vorbim de o tara musulmana trebuie stiut ca nu toate nuntile musulmane seamana intre ele, de exemplu o nunta din Egipt desi trebuie sa respecte cerintele coranice precum si cea marocana, libiana ori pakistaneza, difera de celelalte prin cultura locala ce patrunde in ritualul religios. Revenind la Maroc, si aici ca si in restul lumii arabe10291693_656132681147757_3874442599590095354_n si orientale, mireasa trebuie sa treaca prin ritualul de impodobire cu henna, cunoscut drept „Noaptea hennei”, in araba „Laylat al-henna”, un obicei de nunta obligatoriu la arabi si strans legat de o veche credinta cum ca henna are puterea de a purifica si proteja mireasa de rau. Desi Islamul respinge orice tip de magie, unii specialisti considera ca acest obicei, unul dintre cele mai vechi obiceiuri arabesti, ar avea la baza practicile magiei albe, realizate pentru a aduce fericire in viata celor doi miri. In aceasta noapte se canta si se danseaza, in vreme ce o femeie priceputa in arata arabescurilor picteaza mainile tinerei mirese si arunca monede primite de la femeile stranse la petrecere intr-un vas cu apa, element care conform traditiei locale inseamna puritatea si viata insasi. Multa luma este fascinata de desenele cu henna, de aceea turistele atunci cand viziteaza o tara araba greu rezista la o sesiune de henna din partea localnicelor talentate in acest domeniu.

Nunta in stil marocan

Traditii si stralucire: Emiratele Arabe!

Fascinanta lume araba, locul unde stralucirea se impleteste cu traditionalismul are un nume ce a facut inconjurul lumii: Emiratele Arabe Unite. Aici, printii increzatori in fortele proprii au ridicat din desertul auriu turnuri ce astazi ating cerul, unde valurile Golfului devin molcome sub farmecul povestilor beduine. Aici turistii se indragostesc pe data de trecut si prezent. In Emiratele Arabe Unite, Islamul este religia oficiala, iar la fel ca si-n tarile vecine traditiile se imbina cu partea religioasa. Sa nu va inchipuiti ca  acest lucru  face din societatea emirateza una lipsita de culoare, pentru ca turistii si rezidentii isi pot urma (cu anumite limite) stilul de viata din tara de origine, daca asta isi doresc. Emiratezii, mandri de originile lor, isi promoveaza din plin traditiile si obiceiurile in fata strainilor, fapt ce ii poate descrie drept o natiune vibranta, care tine la valorile si radacinile ei. Multi s-ar intreba insa ce este un „must” in societatea emirateza? La ce trebuie sa ne asteptam atunci cand pasim pe pamantul Emiratelor? Cateva informatii avem aici:
– Politetea si bunele maniere le intalnim intotdeauna atunci cand se incearca intrarea in contact cu alta persoana fie in mediul de afaceri, amiabil sau ca vizitator.
– La servirea mesei alaturi de localnicii emiratezi mancarea trebuie consumata cu mana dreapta.
– Cafeaua aromata si amaruie are o adanca traditie in Emirate si este servita la orice tip de intalnire ca simbol al prieteniei, ospitalitatii si diplomatiei.
– Ca parte a obiceiurilor emirateze, exista doua camere pentru oaspeti, numite „majlis” care separa femeile de barbati.
– In timpul sarbatorilor religioase musulmane, camerele sunt decorate cu aranjamente speciale. Inainte de sfarsitul sarbatorii Eid-ului sau inainte de plecarea musafirilor din „majlis” se aprind betisoare parfumate impreuna cu apa de trandafiri.
– La capitolul nunti, conform traditiei,  miresele emirateze sunt rasfatate cu diferite parfumuri traditionale arabesti si petrec acasa la parinti vreme de 40 de zile inaintea nuntii, pentru a fi vazute doar de membrii latest-mehndi-designs-for-hnads-and-legs-newstyle-pk-343444-15familiei.
O noapte speciala pentru viitoarea sotie este „Laylat al henna”, cand mainile si picioarele miresei sunt pictate cu henna in diferite modele traditionale. La atmosfera de sarbatoare participa membrii familiei cu cantece si dansuri specifice, marcand astfel fericitul eveniment.
Si ginerele se pregateste in aceasta perioada pentru nunta lui, insa spre deosebire de mireasa nu are atat de mult de lucru.
– Populatia emirateza este 98 % musulmana dar exista toleranta fata de celelalte minoritati religioase cat si pentru cultura lor.
– Alcoolul se gaseste doar in restaurante si hoteluri , deoarece Islamul interzice cu desavarsire consumul acestuia. Cum era de asteptat, nici starea de ebrietate pe strazi sau la volan nu este trecuta cu vederea.
– Shisha este “degustata “ din plin in cafenele sau restaurante.
Ca si cod vestimentar barbatii emiratezi poarta costumul traditional alb iar femeile abaya neagra cu diferite ornamente si insotita de val.
– Turistii sau persoanele de alte religii pot purta orice stil vestimentar doresc cu expectiburjkhalifaa fustelor scurte sau a decolteurilor prea largi. Este recomandabil din respect pentru traditiile si obiceiurile emirateze sa se mentina limita modestiei in public.
– Araba (dialectul khaleeji) este limba oficiala, dar peste tot se foloseste limba engleza ca o a doua limba de circulatie.
Emiratele Arabe reusesc sa isi pastreze traditiile fara a sta departe de modernism, fapt ce s-a dovedit a fi o reteta de succes in atragerea turistilor din toate colturile lumii, castigandu-si reputatia unei destinatii de vis la nivel global. Denumirea romantica a acestei tari este „Perla Golfului Arab”.
                                                                                                                                                                        
In style