Razbunarea lui Fairuz

ed3a47f421d48d3f8649986e90e970fcPe-nserat palmierii imprumutara din culorile focului, anuntand prin freamatul lor,ore de teama si griji pe pamantul Irakului. Veneau puhoaie de calareti peste Mosul, oras milenar, toti cu steagul durerii, raniti si pierduti intre cele omenesti, cu suflete si brate sangerande. Erau multi, sa tot fi fost vreo patru sute. Se coborara in siruri cenusii peste zidurile ce ascundeau ochi de femei cu valuri, apoi, treptat, impanzira medina in mai putin de-un ceas. Nu mult trecu pana cand capeteniile mari anuntara ca Mosul isi primea eroii ce-i tineau temeliile drept casa, pentru pruncii de maine. „Alhamdullilah„! exclamara batrane iesite la portile curtilor mari si vechi, fericite ca Allah se-ndurase de ele si le trimise copiii acasa, sub mantii de mandri soldati. „Sangele varsat pentru patrie e cea mai nobila forma de rosu”, soptira cativa pictori care cascau gura de pe margini de tarabe sa-i admire pe calaretii din Mosul. In diminetile urmatoare orasul imbraca panze-n culori vii, de speranta, ca o alinare pentru femeile vaduve si pruncii far’ de tata. Trupurile tinere ale celor sacrificati in lupta dreapta de ocrotire a pamantului natal fusesera trimise lui Allah, sub tesaturi verzi, cele din urma printre muritori. Lor judecata avea sa le inceapa, iar Dumnezeu Preainaltul avea sa le dea rasplata numai de El considerata. Dar funerariile trecura, la fel si lacrimile de bucurie si cele de tristete, iar ferestrele aduceau din nou, spre strada, ochi de femei misterioase, siluete care se aratau la ceas de seara, cand astrul noptii arunca oglinzi enigmatice peste acoperisuri si tarabe lasate parca gramada pe strazile din Mosul. Cu un chador strans in graba pe trupul mladios, o femeie, ce mai mult de douazeci (hai douazeci si doi de ani!) nu parea sa aiba, trecu iute prin vechiul bazar, silentios la acea ora tarzie. Tanara isi purta trupul cu repeziciune printre cladirile somnoroase de albastrul noptii, lasand doar sunetul incaltarilor lejere sa se auda, in vreme ce gleznele-i impodobite cu bratari fine de aur, acompaniau si ele, usor, muzica mersului ei. De cand familia ei decise s-o lase mai des prin medina, codana aceasta furase inimile oricarui trecator staruia mai mult de-o clipita sa-i priveasca ochii. Fusese oare o decizie buna ca Fairuz sa mearga deseori neinsotita pe strazile din Mosul, printre calareti si vanzatori, negustori si copilandri ce usor isi aprind inimile la lumina lunii amagitoare? Asta doar soarta avea sa arate, caci drumul ei oricarui om ii este creionat cu mult dinainte de-a se naste. Arabii musulmani cred cu tarie-n asta. Si nu avea sa se greseasca nici in cazul lui Fairuz. Partea mai putin fericita, acum, dupa ce soldatii se-ntorsesera-n medina, e ca multe lumini tineau muzica si barbati cu pofte si ganduri necurate, pana tarziu in noapte, si atunci nu era cu putinta, sau poate sminteala curata, ca niste codane neastamparate si viclene cu cei de-ai casei, sa se arate prin apropiere. Fairuz nu se temea. Ei inima-i batea de vreo saptamana pentru un soldat vazut intors in Mosul, dupa ce-si servise patria cu bravie. Haidar nici el nu paru indiferent atunci cand se-ntoarse s-o priveasca mai bine. Pe el avea sa-l caute acum, intr-un loc de ea stiut si de ei impreuna stabilit pentru intalnire, un loc in care luna broda palmieri aurii in noptile de dragoste si dor, in Mosul irakienilor. Mai putin de cateva clipe si avea sa-l gaseasca. Doar un zgomot o facu sa se opreasca din mers si sa-i aduca inimii ei sageti de teama. Un grup de barbati veseli si vanjosi o observara pasind spre pustie. O lua la fuga si poate ca ar fi scapat daca chador-ul nu i s-ar fi incurcat spre poale, impiedicand-o spre pamantul pierzaniei. Ultimele imagini fura ale unor barbati- fiare slobode, transpirati, cautand carne. In gandul ei isi pregatise pretul. Ramase moarta pe pamantul rece si tradator, iar Luna lumina nepasatoare, un ceas mai tarziu. Luna tradatoare si ea. Fairuz iubise noptile cu luna, iar astrul nu de putine ori se aratase iubitor cu chipul angelic al frumoasei fecioare. Dar mult avea sa mai fie pana-n zori si multe, Luna, sub obrazul ei de gheata celesta, avea sa mai acopere. Pe fata zvapaiata duhurile noptii prinsera a o-ncolti acolo unde Mosul isi brodeaza tarana cu palmieri cand vazuti aurii de jarul dragostei, cand negri si-ncolaciti de gatul celor pacaliti de sentimente prostesti. Trupul lui Fairuz paru ca se zbate intr-o lupta pierduta inca de la inceputuri, apoi, usor, usor pluti deasupra ierburilor salbatice, ridicandu-se catre puzderia de stele intr-un ciudat balans. Cazu brusc, dar lovitura nu-i termina fiinta. Ochii ei se deschisera in culori noi. Culorile fumului. Culorile unei alte Fairuz. Porni in pasi inceti de data asta, nepamantesti, spre Haidar, sa-l aduca spre locul tragediei unde ea, Fairuz cea veche, dormea pe vecie rece. Haidar, vazand ca nu mai ajunge, se porni ca din instinct, sa mearga catre fata indragostita. O gasi. Ochiul lui de soldat o placea vezi bine, atunci cand amandoi planuira intalneala, dar Haidar mai stia si de gura lumii. Fairuz cea plutitoare si cu ochi de ceata, il pazi calma, asteptand sa vada ce inima-l indeamna pe iubitul celei pamantene. Haidar era un erou in orasul scapat de forte straine. Unui erou nu-i sad bine povesti de noapte sfarsite cu iubite moarte prin locuri pustii, unde doar gandurile necurate ii duc pe oameni. Ofta si-i apasa pleoapele. O privi inca o data, si se-nalta, drept, cu gandul de-a urma calea orasului. A lumii care-l stia drept un erou fara de pata si ganduri de indragosteli pe furis. Nu ii trebui mai mult nepamantenei, acum plutitoare deasupra coroanelor cu smochine si curmale, ca sa-i decida soarta lasului. Cu aripi de razbunare, ii urma drumul barbatului, vajaind a furie spre trupul bietului om. Il tranti la pamant, il privi cu ochi de foc si-i sasai cu limbi de sarpe, vorbele mortii: ” Tradarea se plateste, soldatule!” A doua zi, tarabagii din Mosul il gasira fara suflare pe frumosul soldat care luptase nu demult pentru taramurile natale, alaturi de camarazi, aflati atat pe la casele lor, cat si in judecata lui Allah. Mare jale se stranse printre femeile in negru, iesite pe la porti inalte, cu bocete si vaiete, pentru destinul curmat al unuia dintre cei mai iubiti vlastari din oras. Dar in toata aceasta valtoare de sunete, lacrimi si valuri negre, greu cineva ar fi putut observa ca de la un shanasheel ce dadea in strada principala dedicata funerariilor, o tanara cu ochi de fum isi bea istikan-ul, zambind amar, a contemplare si implinire sufleteasca. Mosul isi plangea soldatii. Fairuz cea noua radea si sorbea din ceaiul tihnei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Reclame

Obiceiuri si interdictii in Damasc

Ce e permis si ce nu in capitala Siriei?

 

Damasc, orasul iasomiilor si prima capitala a lumii arabe. Un oras cu o istorie indelungata, cu oameni care traiesc conform traditiilor islamice, o capitala a unei tari astazi, framantata politic, intr-o disperata cautare a pacii. O sa vorbim despre cum se traieste in Damascul de zi cu zi la nivel cultural, prin ochii unei persoane nefamiliarizate cu societate14355671_1146465088781178_1187994240142383438_na araba. Pentru o femeie, imbracamintea sumara nu este permisă in spatii publice, acest tip de haine fiind destinate piscinelor si plajelor private, care sunt ferite de ochii barbatesti. Strainilor le este recomandat sa respecte credinta si cerintele sociale siriene, deci pe perioada sederii in capitala este recomandata o tinuta vestimentara conservatoare, altfel cei care va insotesc se pot simti jigniti, deoarece nu o sa vedeti prea multe persoane din categoria femei, expuse in stilul occidental. Ramadanul de asemenea este o perioada in care fumatul in locurile publice, ori mancatul in strada, nu sunt permise. Este bine de stiut ca nici macar crestinii sau alti non-musulmani nu pot consuma alcool in restaurante in aceasta perioada sfanta, desi Siria este o tara unde mai multe religii au convietuit de-a lungul istoriei, in pace. Daca mergeti la o familie de sirieni acasa luati in considerare aspectul oferirii unui cadou, el va fi bine primit si apreciat de gazde, deoarece este in eticheta siriana sa ofere si ei cadou la randu-le pentru a bucura musafirii, partenerii de discutii si afaceri. Nu faceti fotografii in vecinatatea obiectivelor militare si a statiilor de transmisii deoarece acest lucru este interzis.

Politetea printre oamenii Damascului