De la alevitii Turciei la alawitii Siriei: diferente si similaritati

Alevitii, o comunitate vazuta de unii drept spiritul liber al Turciei

Intr-un numar insemnat inca din timpul Imperiului Otoman, istoria alevita n-a fost una usoara incepand de pe vremea lui Suleiman Magnificul. Purtandu-si crezul in suflet, 26219965_1626937107400638_8707171537005573514_ncultivand o traditie a secretului, alevitii si-au dus existenta in Turcia intr-o religie putin inteleasa si tolerata de semeni. Ei locuiesc in mare parte in zonele rurale din centrul Turciei, in jurul capitalei Ankara, iar faimosi i-a facut in special muzica interpretata la saz, cu elemente sufite, care cucereste cu usurinta auditoriul. Nu-si recunosc deschis originile, dar istoricii ii puncteaza ca fiind in majoritate kurzi. Ei il venereaza pe Ali, ginerele si varul profetului Islamului, Mohamed si sunt destul de discreti in ceremoniile lor. Cateva aspecte care caracterizeaza comunitatea alevita sunt: monogamia, egalitatea femei-barbati, lipsa valului la femei, nerespectarea Ramadanului si neabstinenta de la alcool. Nu se numesc moschei locurile lor de cult ci cemevleri, (practica lor semanand cu cu ceea ce este religia protestanta fata de catolici). Politic ei duc o traditie a democratiei, filosofie a rezistentei si au un respect pentru secularism si conceptele lui Atatürk, in vreme ce cultural, stilul lor de viata e caracterizat prin toleranta si deschidere. Religia lor este o subdiviziune islamica, desprinsa din Shiism, (la fel ca si Alawismul de pe teritoriul Siriei, cu care Alevismul se-ntampla sa fie confundat). Dar desi ambele secte sunt ramuri desprinse din Shiism, ba mai mult, numele asemanatoare sunt derivate din respectul pentru personaj central, Ali, nepotul si ginerele profetului Muhammad, exista diferente semnificative in practicile celor doua comunitati.

Urmasii lui Salman Persanul: Siria alawita.

Alawitii sunt o secta musulmana ce ocupa 15% din populatia siriana, considerata o ramura a Shiismului. Minoritatea alawita duce si ea un cult al secretului, din cauza discriminarilor suportate de-a lungul timpului din partea autoritatile locale, inclusiv in ultimii din istoria recenta a Siriei ei au fost si continua sa fie, tinta extremistilor musulmani. Un alawit faimos este insusi presedintele Siriei, Bashar Hafez al-Assad. Ei cred in Allah, Profetul Muhammad si Salman Persanul, primul persan convertit la Islam, din vremea Profetului Muhammad. Cred in cei doisprezece Imami, comemoreaza 28166930_1678085648952450_7433640893990735239_ntragedia de la Karbala si-l au exemplu de virtute pe Ali. Desi au multe puncte comune cu alevitii din Turcia, in general stilul de viata alawit este caracterizat de traditionalism, iar femeile din comunitate nu se exprima atat de liber ca-n cazul minoritatii de pe teritoriul turcesc. Totusi, alawitii nu sunt o comunitate unita, in ciuda marginalizarilor. Ei cunosc bine dezbinarea in sanul societatii lor, si nu de ieri, ci de secole. Unii au devenit prestigiosi si puternici ca militari de cariera, dupa castigarea independentei Siriei in vreme ce altii s-au zbatut in saracie, fie ca tarani ori ca ciobani nomazi. Cele patru confederatii alawite sunt Kalbilia, Haiatina, Hadadina si Matauira.

 Minoritati si credinte

Inelul de argint la barbatul arab

Ce este Sunnah?

Sunnah reprezinta colectia de spuse autentice, fapte si aprobari ale Profetului Muhammad, relatate de Sahabaah (studentii sai), generatiei urmatoare de musulmani, si adunate in carti de invatatii islamici de dupa ei. Sunnah este considerata a doua sursa autentica, dupa poruncile lui Allah in Coran. Cand spui ca esti un musulman sunnit inseamna ca cele doua cai dupa care te ghidezi sunt Coranul si exemplul de viata al Profetului Muhammad aplicat timpurilor in care traiesti. Religia islamica indeamna la moderatie, iar cei mai multi dintre musulmanii de rand, traiesc la fel ca oriunde in alta parte de pe glob, incercand sa puna un echilibru intre viata de zi cu zi si cerintele lui Allah.

 

In timpul vietii sale, Profetul Muhammad purta inel de argint cu piatra neagra, si foarte multi dintre barbatii Orientului Mijlociu, in special cei de nationalitate araba, fac acest lucru si astazi, in 24177162_1589502557810760_292824567288234886_nonoarea celui care a adus mesajul Islamului in lume, considerand acest aspect Sunnah. Nu insa acesta e singurul motiv pentru care barbatii musulmani poarta argint ci si pentru ca Islam nu este permis partii masculine sa poarte aur si matase, aceste materiale fiind destinate doar vestimentelor si podoabelor feminine. Cei care fac acest lucru incalca religia islamica, si comit pacat (haram). De aceea este explicabil de ce in magazinele orientale de bijuterii se gasesc inele masculine din argint in nenumarate colectii. Si clientela este pe masura.

Despre stilul de viata islamic

Druzii, sufletele din muntii Levantului

O comunitate misterioasa

druzeComunitatea druza, o grupare a tacerii, a legamintelor de credinta si precautie intr-o lume unde nu putini ii privesc pe cei diferiti drept a fi impotriva lor. Trai greu, nu usor de dus intr-un peisaj cu trecut zbuciumat, cand autenticitatea spirituala se doreste a fi pastrata, intr-o comunitate cu statut de peste mic pe langa alte crezuri religioase. Astazi ii cunoastem pe druzi in credinta lor si-n hrana de zi cu zi. Din masline proaspete, din ulei pur, din faina campurilor de pe inaltimile montane libanezo-siriene, acolo unde-s retrasi de secole, druzii traiesc parca mai aproape de natura decat alte minoritati ale Orientului Mijlociu. Hrana scoasa dintr-un pamant ros de framantari istorice. Druzii, la origine o comunitate musulmana mistica, vazuta de unii ca fascinanta-n credinta prin insasi tacerea lor, e o minoritate greu accesibila necunoscutilor, familiara insa muntilor care i-au ales drept locuitori. Stilul lor de viata este unul izolat, majoritatea traiesc in aria montana libanezo-siriana, fiind rezervati cu societatea din afara, nu accepta sa intre ori sa iasa nimic din ceea ce le-ar putea pune-n pericol comunitatea. Se pot ruga ca musulmanii, dar chiar si-n stil crestin, pentru a-si proteja identitatea. Desi Libanul le acorda protectie in ideea de a se arata mai deschisi fata de mediul exterior, ramane de vazut daca prin comunitatea druza lucrurile vor lua o intorsatura noua in timpurile moderne.

Inceputurile religiei druze si migratia din Egipt in Levant

Religia acestei comunitati montane a inceput in Egipt in vremea califului Al-Hakim bi-Amr Allah (foto),in perioada 996-1021, calif din dinastia fatimida ismailita. El este cel care a condus raspandirea doctrinei dinastiei printr-un sistem bine pus la punct, numit, da’wa, ceea ce-nseamna misiune, propaganda religioasa. Faimos pentru excentrismul sau, Al-Hakim pe langa titlul de imam ismailit si-a asumat un titlu care a adus mari schimbari ial-hakim_bi-amr_allahn randul adeptilor sai: cel de insusi Dumnezeu. Urmarea? O schisma in randurile ismailitilor, grupul care il sustinea formand in 1017 sub liderul Muhammad Ibn Ismail ad-Darazi o noua religie, o credinta care  avea sa derive ca nume din „ad-Darazi”, in religia druza. Darazi se remarca in istorie drept apropiat al califului al-Hakim, si e unul dintre cei mai vechi si mai activi propovaduitori ai crezului druz. El este obligat sa paraseasca Egiptul ca urmarii activitatii sale in atrage adepti spirituali in aceasta religie si incepe sa-si raspandeasca ideologia in ariile muntoase ale Libanului si Siriei. Conflictul lui Darazi cu persanul al-Hamza Ibn Ali, purtatorul de cuvant al lui al-Hakim, adevaratul creator al sistemului religios al druzilor pare sa fi cauzat si sfarsitul lui Darazi, care, incercand sa-si inlature rivalul a cazut in lupta sau, potrivit altor surse, condamnat la moarte si executat prin anul 1018. Desi druzii au pastrat numele de la Darazi, ei prefera a fi numiti „unitariei”. (muwahhidun). Ei se considera adeptii unei religii monoteiste abrahamice, si desi uneori apar in diferite materiale istorice ca una din sectele islamice, ei nu respecta cei cinci stalpi de credinta, respectiv postul din perioada Ramadanului si pelerinajul la Mecca. 

 A’isha, Fatima, nume ale trecutului la tinerele druze

eaf3d525faddb9c59eb637c1935d27a8E interesant ca desi in vremurile trecute druzii purtau nume izvorate din Islam precum Mahmoud, Ali, Muhammad, astazi ei aleg sa poarte nume neutre , fara vreo semnificatie religioasa anume. Nume precum Samir, Samih, Amin, Fawzi sau chiar crestine. Nici A’isha sau Fatima, nume cu rezonanta islamica in randul femeilor, nu mai sunt alese pentru fetele druze, in zilele prezentului.

Legumele la loc de cinste

Druzii sunt rari consumatori de carne, meniul lor bazandu-se in special pe tot ceea ce cultiva ei, fiind fermieri la tumblr_kwfwj3qnk61qanlxeorigini. Maslinele, pita coapta pe vatra cu ulei de masline, salatele cu mult patrunjel, sortimente de branza, iaurt, baklava si mielul de la Eid-uri sunt produsele cele mai intalnite in hrana acestor oameni ai muntilor. Bucatele lor sunt fara doar si poate gustoase, ca mai toata mancarea din zona levantina. Pita druza este faimoasa si cunoscuta si-n alte zone, fiind pregatita de regula de femeile comunitatii. Cu diferite sortimente de branzeturi, cimbru, ulei de masline si verdeturi, aceasta pita este de nelipsit la inceput de zi, sau in oricare alt moment. Sper ca pozele alaturate sa va starneasca interesul de a incerca bucatele zonei cu prima ocazie. Pana la o noua postare insa, va urez toate cele bune!

Istoria si tainele ei

Cum sa te comporti ca non-musulman in Ramadan, la arabi?

1436892129_nacionalnaya-odezhda-v-dubaeTarile arabe nu duc lipsa de expati non-musulmani. Acestia pot fi printre localnici chiar si-n luna sfanta a Ramadanului, de aceea cateva sfaturi de comportament pentru a nu jigni cultura si religia tarii care gazduieste oameni de alta nationalitate sunt, pentru unii zic, binevenite. Chiar si pentru cei care nu merg, cateva informatii in plus, nu strica niciodata.
Luna Ramadanului este luna sfanta musulmana prin care Ummah (termenul se refera la intreaga populatie de religie musulmana de pe teritoriul Globului, ca o natiune) posteste si se roaga Divinitatii spre iertarea pacatelor, cinstind perioada in care Profetului Muhammad i-a fost relevat mesajul sfant prin versetele coranice. Fiind o perioada speciala, plina de importanta religioasa pentru natiile Orientului Mijlociu, iata de ce trebuie avut grija ca non-musulman, o data aflat printre acestia in perioada de post. (Vin cu specificarea ca indrumarile sunt generale si pot diferi partial, de la zona la zona, in functie de gradul de strictete al tarii arabe unde va aflati.)

1- Este politicos sa va salutati prietenii musulmani cu „Ramadan Kareem”, in sensul de Ramadan generos, in care rugaciunile sa le fie acceptate.
2- Este indicat sa oferiti bani/suport material nevoiasilor, fiind luna in care, in credinta musulmana, toata lumea ar trebui sa se bucure de masa, mancare, prietenie. In Islam caritatea se cheama Al Sadakah si are o importanta deosebita. A nu fi confundata cu Al Zakkat-ul, obligatie, atunci cand nivelul material al musulmanului permite, derivata din Sharia’ah, legea islamica.
3- Ca barbat nu va holbati la femei. E bine sa tineti capul plecat si sa vorbiti pe un ton scazut.
4- Nu aratati cu degetul persoana careia va adresati. Poate fi gresit inteles.
5- Nu chemati pe cineva cu degetul. Apropiati-va politicos si cu voce scazuta. Daca sunteti barbat si va adresati unei femei, incercati sa nu o priviti insistent. Poate fi gresit interpretat de aceasta, si ambii puteti cadea intr-o situatie neplacuta.
6- Nu beti alcool in locuri publice. Sunt tari unde se plateste cu inchisoarea pentru acest tip de consum.
7- Nu mancati pe strada in timp ce populatia posteste. Sunt tari care dau amenzi ori sanctioneaza sever acest tip de comportament, in vreme ce altele amenajeaza locuri speciale pentru non-musulmani.
8- Acceptati invitatia unui musulman la el acasa si bucurati-va de bucatele ramadaniene. E o luna a generozitatii in credinta islamica. A iubirii de semeni.
9- Ca musafir barbat trebuie canalizata atentia pe gazda de sex masculin si schimbat doar fraze politicoase cu membrele familiei, neincercand a fi prea familiari. Aduceti dulciuri ca musafir. Vor fi apreciate.
10- Nu fiti disrespectuosi cu Islamul si Profetul sau atunci cand aveti intrebari, raspunsurile va vor fi date, dar mare atentie la modul in care va adresati.
11- Nu purtati scurt, maieu si short. Mai ales in tarile traditionale, acest gen de imbracaminte e specific ariilor sportive, si desi tipul occidental e permis, barbatul arab traditional probabil va purta thobe si shamagh.
12- Nu va infigeti la mancare din mijlocul platoului ci din directia din care sunteti servit. Gazdele sunt generoase, va vor invita cu siguranta sa repetati procedura de umplere a platoului.

Acestea sunt fireste, doar unele reguli. Ele cu siguranta sunt mai multe, daca aveti intrebari, nu uitati sa mi le scrieti si daca mai sunt lucruri demne de adaugat cu siguranta vor fi postate. Toate cele bune tuturor celor care nu uitati sa cititi „Arabica…taste of Orient”!

Despre maniere si respect la arabi

Omul si divinitatea, in arta orientala

Daca femeia, dansul si cantecul sunt temele pe care de cele mai multe ori le regasim in lucrarile pictorilor After_PrayerPrayer_in_the_Mosqueorientalisti, trebuie stiut ca acestia au abordat si teme sensibile precum religia, incercand sa surprinda prin culoare si pensula evlavia si incarcatura emotionala dintre credincios si divinitate. Rugaciunea musulmana a fost si este parte din cotidianul tarilor orientale, fapt ce nu putea fi trecut cu vederea de ochiul fin al artistului fascinat de toate aspectele acestei societati. Rudolph Ernst: „Rugaciunea in moschee”, „Dupa rugaciune”.

Vreme pentru cuget