Damascul sub ziduri albite de istorie: Moscheea Umayyada!

 

Unii musulmani o consid1024px-Umayyad_Mosque,_Damascusera cel de-al patrulea loc sfant ca importanta-n religia lor, dar zidurile sale au mai multe de spus. Sa-ncepem cu povestea sa in peisajul Damascului pe care-l strajuie sub numele de Marea Moschee, sau Moscheea Ummayyada. Aflata in partea veche a capitalei, locul gazduia inainte de cucerirea araba a orasului, in anul 634, o bazilica inchinata lui Ioan Botezatorul, considerat profet atat de crestini cat si de musulmani, acestia din urma stiindu-l sub numele de Yahya (in araba يحيى). Se spune ca moscheea odihneste capul acestuia, (si tot aici, intr-o gradina a lacasului de cult se afla si mormantul lui Saladin, liderul musulman atat de iubit si amintit pentru curajul sau in istoria popoarelor arabe). In imediata perioada dupa cucerirea araba, lacasul cu forma de biserica, nu a fost vizata de acestia, locul fiind folosit pentru rugaciune atat de crestini cat si de musulmani. Asta pana in vremea califului Al-Walid cand conducatorul a ordonat demolarea cladirii pentru a face o constructie grandioasa dedicata rugaciunii musulmanilor, in vreme ce crestinii au fost despagubiti pentru pierderea locului pe care-l foloseau la comun cu localnicii de religie islamica.

Un lacas dupa forma moscheei de la Medina

Pentru ca Damascul era capitala califatului in acea perioada, moscheea trebuia sa fie una grandioasa. Inspirata dupa modelul celei de la Medina dedicata Profetului Muhammad, la construirea sa au fost adusi mesteri persani, egipteni, indieni si bizantini. Dar orizonturile nu se aratau senine, istoric vorbind, o data cu eliminarea dinastiei Ummayyade din Damasc si mutarea capitalei califatului Abbasid la Bagdad. Nici macar existenta celui mai mare mozaic aurit din lume, care masura 4000 de metri patrati nu i-a putut salva stralucirea pentru o perioada, cand a trecut sub uitare o data cu nasterea noului califat. Bagdadul dicta in lumea islamica sub puterea abbasida. Imbunatatirile aduse de acestia lacasului de cult au fost minore: un turn cu ceas in secolul al X-lea si cateva domuri in curtea sa, este ceea ce s-a mai schimbat la o data atat de grandioasa cladire. Apoi a venit incendiul din 1069 care i-a adus avarieri grave. In 1078 turcii selgiucizi au venit in zona si au restaurat moscheea in urma incendiului suferit in 1069.  In perioada conducerii ayyubite musulmanii isi aparau orasul in fata cruciatilor din fata Marii Moschei, iar cladirea ei era parte din sistemul de aparare al Damascului. In 1167 un nou incendiu a avariat cladirea, iar dupa ayyubizi orasul Damasc a fost pentru o scurta perioada sub control cruciat si mongol, pentru ca mai apoi, pentru doua secole mamelucii sa conduca in zona. E perioada noilor incendii si restaurari. Urmatoarele patru secole turcii otomani pun stapanire pe Damasc si la scurt timp pentru moschee acest lucru a insemnat restaurarea si redecorarea ei. Timpurile moderne aduc un alt incendiu, in 1893, eveniment ce a necesitat o alta restaurare a acestui simbol istoric al capitalei siriene. Alte restaurari au avut loc in timpul mandatului francez, in 1929, si mai apoi, dupa ce Siria a devenit independenta, guvernul a realizat o serie de alte restaurari in 1954, in ’63, si anii ’80 si ’90. Ultimele modificari au adus criticile UNESCO care a considerat ca metodele de restaurare sunt improprii. Guvernul a raspuns la aceste acuzatii ca moscheea Ummayyazilor este mai degraba un monument simbol al Islamului decat unul istoric. Marea Moschee din Damasc este prima moschee vizitata vreodata de un papa, in 2001, de catre Papa Ioan Paul al II-lea, sub pretextul venirii la mormantul capului Sfantului Ioan Botezatorul. 

Un monument spiritual unic. De ce?

In pofida numeroaselor modificari, Moscheea Ummayyazilor este una dintre putinele din perioada de inceput a Islamului care si-a pastrat elementele arhitecturale si de structura specifice acelei perioade. Curtea este in partea nordica a complexului, iar sanctuarul se afla in cea sudica. Cel mai mare dom al moscheei este Domul Vulturilor, cu o inaltime de 36 de metri, construit din piatra in urma incendiului din 1893. Moscheea are trei minarete ca elemente de spectacol arhitectural, ce ii dau o frumusete aparte: Minaretul Miresei, Minaretul lui Iisus, cel mai inalt, masurand 77 de metri, si minaretul vestic, ridicat de sultanul Mamluk Qaitbay in 1488.

O moschee iubita de sunniti si de siiti

In religia islamica Marea Moschee are o importanta deosebita atat pentru sunniti cat si pentru cea de-a doua viziune, cea shiita. In urma bataliei de la Karbala, familia califului Ali a ajuns la Damasc fiind tinuta prizoniera pentru 60 de zile in interiorul moscheei. In ciuda framantarilor politice de care nici astazi n-a scapat, Siria ramane o stea pe harta culturala a sferei arabe, iar Damascul inca este o comoara arhitecturala, o capitala de legenda pe care bunul Dumnezeu o va apara de sageata distrugerii. (foto- Minaretul Miresei, Minaretul lui Iisus, Minaretul sultanului Mamluk Qaitbay).

800px-Minaret_of_the_Bride,_Umayyad_Mosque_01800px-Minaret_of_Jesus,_Omayyad_Mosque800px-Minaret_of_Qayt_Bey,_Umayyad_Mosque

Grandioasele califate si cetatile lor

El Hussein si arta negocierii „de bazar”

Despre piata El Hussein nu sunt destule cuvinte pentru a-i descrie farmecul, recunosc, o spun sub imperiul sentimentului de fascinatie care ma incearca de fiecare data cand merg sa ascult muzic18664261_1411620088932342_1547524109902509634_na Egiptului de demult, decisa sa nu mai ratez nicio straduta si nicio pravalie cu suveniruri orientale, care n-ar trebui trecuta cu vederea. O sa fiu onesta si realista, amintind ca acum doi ani m-a incercat un soi de tristete sa vad cum aceasta zona orientala a capitalei a dat prilejul unora sa se certe si pe un metru de spatiu atunci cand e vorba de parcat masini, aspect care m-a descurajat si pentru o vreme m-am decis sa evit a ma deplasa acolo, tocmai pentru a sari peste episodul „parcare”. Insa asta n-a tinut mult, e imposibil daca locuiesti in Cairo si esti pasionat de lumea orientala, sa nu te tenteze iar sa mergi in piata care gazduieste moscheea ridicata in cinstea nepotului Profetului Muhammad, imamul Hussein. De data aceasta lucrurile au stat diferit, parca pentru a-mi intari convingerea ca Egiptul intotdeauna va avea cu ce sa te surprinda, indiferent cat de vechi esti pe pamanturile sale. E o tara cu un farmec aparte, si parca intotdeauna cu ceva nou, ceva doar al sau. De curand am primit vizita mamei si mi-am dorit s-o impresionez cu bazarul Khan El Khalili de langa moscheea El Hussein, o incercare reusita, pentru ca intradevar lucrurile au decurs asa cum speram. Vanzatori amabili, muzica buna, suveniruri stralucitoare care te tineau18664699_1410790679015283_390944920424391119_n in loc de nu stiai ce sa alegi, valuri colorate, demne de printesele celor „O mie si una de nopti”, si carti. Cartile se vindeau in fata lacasului de cult, dar, din pacate erau doar in araba clasica, asa ca am decis s-o las pe alta data, atunci cand o sa mai revin. E bine de stiut pentru cei care decideti sa veniti in bazar, ca exista o „tehnica” pentru a cumpara suveniruri la cele mai bune preturi. Daca stiti araba in dialect egiptean e un mare plus, dar cum cel mai probabil acest lucru nu se intampla in majoritatea cazurilor, nu uitati sa luati cu voi o persoana egipteana care va va ajuta sa luati lucruri la preturi convenabile. In primul rand nu trebuie sa pareti atat de interesati, chiar daca un anumit obiect va face cu ochiul. In cazul meu acest lucru a functionat de multe ori, de aceea va spun si voua. Cantariti bine din ochi calitatea produselor si dati voi un pret pe care vreti sa-l platiti. Nu inainte de a verifica mai multe pravalii si tarabe. Daca nu e multumit de pretul pe care voi il propuneti, indepartati-va politicos, cel mai probabil vanzatorul va fi cel care va „lasa” de la el si vi-l va vinde la suma propusa. Daca nu va face asta, inseamna ca pretul i s-a parut mult prea dezavantajos, preferand sa nu aibe vanzare decat sa dea din marfa in aceste conditii. Unora li se va parea ciudat sa cumpere suveniruri in acest fel, insa tocmai acesta este farmecul bazarelimagesor, in Orient acest fel de negociere se face de secole, asa ca face parte din natura decorului ca lucrurile sa se desfasoare astfel. Astazi egiptenii asteapta Ramadanul, la noapte oamenii pregatindu-se pentru cel dintai „Sukhoor”, dupa care se va intra oficial, in prima zi de post. Simbolul Ramadanului in Egipt sunt lampile colorate si aprinse de cei mici, sau fanoos-urile, un fel de echivalent al luminilor de Craciun, pentru cititorii mai noi, care probabil se intreaba despre ce este vorba. Cam atat pentru moment, pana la o noua postare sa auzim doar de bine. Ramadan Kareem musulmanilor de pretutindeni, si toate cele bune cititorilor fideli blogului „Arabica…taste of Orient”!

Egiptul de poveste in prag de Ramadan

Despre diamantul persan sau moscheea de vis a oglinzilor: Shah Cheragh!

In sufletul ShiraOLYMPUS DIGITAL CAMERAzului, fermecatoarea oaza a poetilor si privighetorilor, se afla un simbol al arhitecturii fara cusur: moscheea Shah Cheragh (Shāh Chérāgh- Persian: شاه چراغ ), care in traducere din limba persana inseamna „Regele Luminilor”. Milioanele de oglinzi in diferite dimensiuni reflecta lumini de diamant pe zidurile sale, asadar „Regele Luminilor” este un nume cat se poate de potrivit pentru acest lacas de cult. Daca exteriorul opreste calatorul in loc, interiorul lasa pe oricine fc46c204bbb9d6728149126585d548323ara cuvinte, caci peretii, ferestrele si candelabrele dau putere absoluta sclipirilor argintiului perfect. Povestea moscheii vazuta si drept monument funerar, duce dornicul de cunoastere catre secolul XIV, si asa aflam ca un calator a descoperit-o atras fiind de-o lumina puternica la orizont. O data ce s-a apropiat, drumetul a observat ca locul adapostea un mormant acoperit intr-o armura stralucitoare, pentru a odihni trupurile fiilor lui Musa a-Kadhim, o figura importanta si cinstita de catre lumea iraniana. Din acel moment locul a devenit nu doar o destinatie de admirat ci si de pelerinaj pentru partizanii religiei musulmane a ramurei shiite.

Un lacas de cult in sclipirea arhitecturii persane