Telefonul Wardei

Exista in viata lucruri simple care iti pot schimba ziua. Un telefon neasteptat, o voce calda, un „ce faci, esti bine?” de la o persoana surpriza, si multe altele. Astazi telefonul a venit de la o prietena algeriana. Careia nu stiu cu ce i-am ramas in suflet, dar dupa parerea ei, am zambit in momentul in care altii au neindreptatit-o. Si datorita acestui gest mic dar important pentru ea, nu m-a uitat, chiar daca nu mai suntem o echipa. O s-o numesc Warda (Floarea). E din Algeria si lupta mult in Egipt pentru a trimite cate o mie de lire, (mai putin de 100$), fetelor ei, aproape de varsta maritisului, lasate acasa. Tare mandra e de ele si le vrea in pas cu moda! Preda limba Franceza in gradinita, deci merita un… chapeau! O postare scurta, dedicata prieteniei, zambetului si luptei unei mame algeriene de a castiga bani in plina pandemie, din Cairo, pentru cei de acasa.

Bijuteriile cu gust ale Saharei: makroudh!

De ceva vreme nu s-au mai simtit aromele orientale in bucataria blogului, de aceea astazi m-am gandit sa vin cu un rasfat dulce din inima Saharei, si anume din Algeria. Cu binecunoscuta prajitura makroudh, populara si-n vecinatati precum Tunisia ori Maroc.

De ce avem nevoie: 2 cani gris, putina sare, jumatate cana de unt pe care l-am topit in prealabil, tot jumatate de cana de sirop de trandafiri, 300 grame curmale, 100 grame nuca macinata si jumatate de lingurita de praf de scortisoara.

Siropul: il facem din 100 grame de sirop de trandafiri si 100 grame miere.

Cum se face: Grisul, faina sarea si untul topit se omogenizeaza intr-un vas din care va c98b352bc6e558a120aa0f27616f4563rezulta un amestec cu textura nisipoasa. Acoperim cu o folie si asteptam o ora, timp in care aluatul este tinut la rece. Adaugand siropul de trandafiri peste compozitia obtinuta si data la rece in prealabil, framantam si atunci vom obtine un aluat omogen care, la randu-i invelit in folie, va sta la rece inca o jumatate de ora. Pentru crema, fierbem curmalele cu apa cat sa le acopere, iar cand incep sa se decojeasca le zdrobim cu o furculita, apoi adaugam nuca macinata, o lingura de unt topit, una de sirop, scortisoara, si reluam procedura cu unt si sirop pana observam ca pasta de umplutura devine lipicioasa. Pasta de curmale, acoperita, o dam la rece pentru jumatate de ora. Dupa aceea o impartim in patru parti egale. Umezim mainile si formam un snur. Aluat de la rece va fi si el impartit in patru parti egale. Pe fiecare foaie de aluat punem pasta de curmale si rulam dupa care aplatizam putin pentru a obtine o suprafata intinsa, si taiem in romburi de aproximativ 2 cm, care vor fi prajite in ulei incins. Din siropul de trandafiri si mierea putin incalzita, vom obtine un sirop pe care il turnam peste romburile prajite si le lasam intr-o sita pentru a se raci si a se scurge siropul in exces. Sper ca v-a placut reteta, acest dulce este nelipsit de pe mesele de Ramadan din Algeria si regiunea magrebiana, in general. Toate cele bune!

Fina patiserie algeriana

 

Deglet nour, mandria desertului algerian

Curmalele deglet nour sunt cunoscute drept comorile dulci ale desertului Saharurl_2497249ei, acolo unde sunt cel mai des intalnite, in special in tara de origine si cel mai mare producator din lume, Algeria. Deglet Nour sau  دقلة نور in limba araba, s-ar traduce prin „Curmala luminii”, dar acest tip de fructe mai sunt stiute si drept „reginele curmalelor”, pentru aspecDates-Deglet-Noortul lor fin, culoarea deschisa si gustul asemanator cu cel al mierii, caracteristici care le pozitioneaza pe o treapta superioara celorlalte tipuri de curmale. Pe langa Algeria, tari care cultiva deglet nour intr-o cantitate considerabila sunt Tunisia, Libia si peste ocean, Statele Unite. Desi ele cresc in multe zone mediteraneene, Algeria ramane totusi principala tara de producere a curmalelor deglet nour si exportatorul numarul unu in lume. Aici ele cresc predominant in provincia Biskra, oazele Tolga si M’Chouneche.

 

Mierea Saharei

El hayek-ul algerian si femeia misterioasa a Saharei

14141873_1129683813792639_2947933228313015765_nPe pamantul Algeriei amprenta culturala si-au lasat-o in primul rand nomazii berberi, locuitorii originari, pentru ca mai apoi soldatii lui Muhammad sa vina din Arabia pentru a stabili o noua religie, un nou stil de viata, valori sociale si cu aceasta ocazie sa aduca si din influentele arabesti arhitecturii acestui popor nord african. Cuceritorii europeni de mai tarziu au avut si ei contributie lingvistica, sociala si arhitecturala pe alocuri, insa un lucru e clar: toate acestea la un loc au facut din Algeria o tara cu o semnificativa zestre culturala. Femeia algeriana e faptura tainica ascunsa din timpuri stravechi in dunele Saharei, asa ca nu ne mira de ce alege un port misterios, care sa ii reflecte traditiile patriei de provenienta: el hayek-ul . Aceasta este  denumirea valului cu care se acopera femeia traditionala din  Algeria. Desi o tara influentata de mai multe culturi, aici este intalnita mai mult ca-n vecinatatile magrebiene practica acoperirii chipului cu el hayek. Marocul si Tunisia au si ele elemente vestimentare apropiate de cele intalnite aici, dar modelul prezent in imagine reprezinta clar identitatea algeriana. In background apare covorul traditional cu elemente berbere.

Portul femeii in Sahara algeriana

De dragul ei, dar mai ales, pentru Allah- Algeria in zi de nunta!

0fd0eb4ab156c8e8e1347baaf25fdcb4Algeria, la fel ca si celelalte tari musulmane, are un stil de viata influentat de valorile religioase regasite-n Qur’aan, cartea sfanta a Islamului. In Qur’aan, casatoriei i se acorda o deosebita importanta, si trebuie sa fie bazata pe dragoste si intelegere, iar ea are loc doar cu acordul miresei. Desi familiile au un cuvant greu de spus in societatea araba in privinta sotului, mireasa, potrivit Islamului, este libera sa aleaga ce sot isi doreste, atat timp cat este un bun musulman, iar casatoria urmeaza pasii „halal”. Sigur ca tinerele au in mintea lor un tipar la care viseaza de mici, dar generatia veche este de regula mai practica si le aduce cu picioarele pe pamant, amintindu-le ca si lucrurile materiale sunt importante pentru un bun mers al mariajului. Daca parintii fetei de regula sunt interesati de moralitatea sotului si partea financiara, pentru a asigura fiicei lor un trai fara griji, si parintii baiatului in societatea algeriana au asteptari de la mireasa. Ea trebuie sa fie o fata respectabila, cinstita, corecta, bine educata si sa provina dintr-o familie onorabila. De obicei pasii casatoriei 665003303001_3641363935001_2014622131436921734-20ar trebui sa fie asa: cand un baiat iubeste o fata, el isi anunta mama de intentia de a o lua de sotie, iar acestea va intreba in comunitate de reputatia tinerei in cauza. Daca vestile sunt multumitoare, urmeaza intalnirea cu familia ei, pentru a-i cere mana, iar daca vizita e bine primita si de rudele miresei, se trece la pregatirile de nunta. Pentru inceput este necesara vizita la moschee sa se inceapa logodna, iar in cadrul ceremoniei, imamul le va explica tinerilor codul si morala religiei islamice in raport cu ceea ce inseamna casatoria. Perioada logodnei nu este deloc una linistita pentru tanara femeie, care alaturi de mama, urmeaza sa cumpere tot ce tine de mobilarea viitorului camin, haine, aur, rochia de mireasa, ceea ce-n araba e cunoscut drept „shurah”. In aceasta vreme mirele nu are atat de multe lucruri de facut, e insa obisnuit ca acesta sa aduca daruri pentru mireasa si mama ei, in semn de respect. In lumea araba casatoria este un lucru serios iar drepturile si responsabilitatile sotilor sunt bine stiute inca de la inceput. Sotia are rolul de a se ocupa de educatia copiilor si bunul mers al casei, in vreme ce barbatul este cel img_56901care ofera suportul financiar si protectia caminului, duritatea comportamentului acestuia nefiind insa incurajata. Inainte de casatorie este recomandat ca tinerii sa petreaca timp impreuna pentru a aranja noua locuinta dupa placul amandurora, dar si pentru a se cunoaste mai bine. In saptamana dinaintea nuntii incep pregatirile cu dulciuri specifice, cous-cous cu carne de miel, salate si diferite alte bucate traditionale algeriene. Nuntile in Algeria se tin Miercurea si Joia, iar prima zi este dedicata familiei si prietenelor miresei, vreme in care mirele se odihneste. Petrecerea cea mare este a doua zi cand, cu un alai luxos, mireasa este dusa la casa mirelui, unde va sta alaturi de acesta pe durata zilei. Nu e vreme de relaxare nici acum, pentru ca traditia cere ca la fiecare jumatate de ora tanara sa-si expuna tinutele pentru a arata invitatilor garderoba sa. In toiul petrecerii, in vreme ce oaspetii servesc bunatati din belsug, mirii isi iau ramas bun pentru a petrece impreuna prima noapte cu statutul de sot si sotie.

Logodna si casatoria traditionala algeriana

 

 

 

 

 

 

 

La beauté d’Algerie- stil nomad si mediteranean!

N-am cunoscut inca vreo158514_img650x420_img650x420_crop regiune a Magrebului pana acum. Imi doresc sa merg cu prima ocazie intr-una din tarile magrebiene, sa descopar oamenii si cultura de acolo. Pana atunci insa imi voi indrepta atentia spre ceea ce stiu deja despre zona aceasta iar astazi voi dedica postarea Algeriei, o tara care impleteste in peisajul sau farmecul Saharei si al Mediteranei la un loc. Aici bucataria nomada intalneste cele mai gustoase specii de peste gatite de bucatari priceputi. Am observat in urma cu ceva vreme cativa nationali ai Algeriei prin Egipt. Erau tineri veniti la competiile sportive din Cairo, zgomotosi, energici, plini de viata, exprimandu-si dorintele intr-o araba greu de descifrat si evident cu influente n9vpff3pvkrquwsbgjpfale limbii franceze in vocabular. Interesati ca orice turisti de cultura egipteana, in grup tinerii se uitau la suvenirurile faraonice expuse in vitrine, cu gand sa-si achizitioneze cateva inainte de a lua drumul spre casa, in Vestul Saharei. Cand spunem Algeria e musai sa amintim de couscous. Nu cred ca putem sa pretindem ca stim ceva despre gastronomia algeriana daca nu am gustat un couscous veritabil cu legume si carne de miel ori pui. Ca si cultura lor, bucataria traditionala tumblr_mzwh9cKIqd1s96yq8o1_500algeriana a fost adanc marcata de popoare precum berberii, arabii, turcii si francezii. Astfel ca astazi Algeria se mandreste cu un meniu diversificat format din feluri de mancare ce imbina gustul arabesc nomad si mediteranean la un loc! Restaurantele algeriene sunt raspandite peste tot in lume, nu doar in tara de origine, iar daca mai dam si peste un bucatar priceput, putem simti savoarea acestui taram chiar si de la mii de kilometri distanta.

Algérie et le monde culinaire