Siriene cu rasunet in muzica: Assala!

Asalah_NasriAssala, doamna cantecului sirian si una dintre cele mai apreciate voci din zona levantina este considerata de multi drept cea mai importanta voce feminina a Siriei din ultimele doua decenii. Pe numele complet Assala Mostafa Hatem Nasri, cantareata s-a nascut pe 15 mai 1969 si avea sa schimbe scena artistica a Siriei cu o voce ce s-a dovedit a avea multe de oferit, reprezentandu-si cu mandrie tara,in sfera muzicii arabe. Debutul de bun augur al Assalei fost in 1991, cand siriana a ales sa-si inceapa cariera cu cantecul egiptean  Law Ta’rafou (araba egipteana: لو تعرفو), devenit un hit in tara de origine, iar aceasta cladindu-si o binemeritata pozitie alaturi de cantarete respectate precum Angham, Najwa Karam, Latifa ori Abdelmajeed Abdullah. Astazi cantareata e cunoscuta si sub numele de Soula, la fel ca si denumierea show-ul moderat de aceasta pe Dubai TV si Al Hayat TV, (gandit ca si cum aceasta isi invita colegii de breasla acasa la ea, in Cairo).

A obtinut cetatenia regatului Bahrain

Dupa ce a cantat pentru z16708470_1305671882860497_7474635133642900268_niua independentei la opereta „Love and Loyalty” din Bahrain, artistei i s-a acordat de catre casa regala cetatenia acestei tari,  astfel cantareata avand doua nationalitati- primara, cea siriana, si cea a regatului Bahrain, a doua. Religia acesteia este Islamul sunnit si e mama a doi copii. Prin activitatea sa artistica, Soula nu de putine ori si-a aratat sustinerea pentru natia siriana, sperand sfarsitul razboiului si pace pentru locul unde s-a nascut, frumosul Damasc. Astazi Assala traieste in Cairo si printre ultimele vesti e aceea ca sustine campania umanitara din Egipt in vederea salvarii copiilor bolnavi de cancer, alaturi de alte staruri locale. Assala Mostafa Hatem Nasri este una dintre cele mai iubite vedete arabe la ora actuala si poate fi considerata o persoana care militeaza pentru emanciparea femeii si indreptarea acesteia catre o profesie, potrivit spuselor sale intr-o aparitie televizata, acum ceva vreme.

Siria si starurile sale

Stropi de viata in inima Saharei: oazele nord africane!

Pe pliantele turistice arata mirific si indeaa5cb6c5755bbcc170c8454c7c6e622d0mna la calatorie. Totusi oazele sunt mai mult decat un punct de atractie pentru oamenii desertului: sunt o sursa de viata. Triburile arabe nomade raspandite in Nordul Africii o data cu misionarismul islamic, atunci cand locuitorii originari, berberii din zona magrebiana, au imbratisat religia musulmana si limba araba ca grai, pe langa cel local, nu au deloc o viata lipsita de conditii aspre. Ei au depins intotdeauna de ochiurile de apa ce presara nesfarsita si fierbintea Sahara, poate prea rar, uneori. Si asa capata logica de viata beduinilor de pe teritoriul egiptean ori a berberilor din Vest, asezati in zone izolate, departe de orase si modernism, a fost strans legata de apa aparuta parca de nicaieri intr-o mare nisipie. Intreaga existenta a acestora se concentreaza pe langa sursele de apa, si tot asa asezarile si oamenii lor dispar, atunci cand desertul inghite ultima urma de vegetatie ce imprejmuieste salvatoarele oaze, fara de care in pustiul desert nu s-ar putea vorbi de trai al rasei umane. In imaginea alaturata avem o oaza din desertul libian.

 

Sahara in culorile vietii

El Hussein si arta negocierii „de bazar”

Despre piata El Hussein nu sunt destule cuvinte pentru a-i descrie farmecul, recunosc, o spun sub imperiul sentimentului de fascinatie care ma incearca de fiecare data cand merg sa ascult muzic18664261_1411620088932342_1547524109902509634_na Egiptului de demult, decisa sa nu mai ratez nicio straduta si nicio pravalie cu suveniruri orientale, care n-ar trebui trecuta cu vederea. O sa fiu onesta si realista, amintind ca acum doi ani m-a incercat un soi de tristete sa vad cum aceasta zona orientala a capitalei a dat prilejul unora sa se certe si pe un metru de spatiu atunci cand e vorba de parcat masini, aspect care m-a descurajat si pentru o vreme m-am decis sa evit a ma deplasa acolo, tocmai pentru a sari peste episodul „parcare”. Insa asta n-a tinut mult, e imposibil daca locuiesti in Cairo si esti pasionat de lumea orientala, sa nu te tenteze iar sa mergi in piata care gazduieste moscheea ridicata in cinstea nepotului Profetului Muhammad, imamul Hussein. De data aceasta lucrurile au stat diferit, parca pentru a-mi intari convingerea ca Egiptul intotdeauna va avea cu ce sa te surprinda, indiferent cat de vechi esti pe pamanturile sale. E o tara cu un farmec aparte, si parca intotdeauna cu ceva nou, ceva doar al sau. De curand am primit vizita mamei si mi-am dorit s-o impresionez cu bazarul Khan El Khalili de langa moscheea El Hussein, o incercare reusita, pentru ca intradevar lucrurile au decurs asa cum speram. Vanzatori amabili, muzica buna, suveniruri stralucitoare care te tineau18664699_1410790679015283_390944920424391119_n in loc de nu stiai ce sa alegi, valuri colorate, demne de printesele celor „O mie si una de nopti”, si carti. Cartile se vindeau in fata lacasului de cult, dar, din pacate erau doar in araba clasica, asa ca am decis s-o las pe alta data, atunci cand o sa mai revin. E bine de stiut pentru cei care decideti sa veniti in bazar, ca exista o „tehnica” pentru a cumpara suveniruri la cele mai bune preturi. Daca stiti araba in dialect egiptean e un mare plus, dar cum cel mai probabil acest lucru nu se intampla in majoritatea cazurilor, nu uitati sa luati cu voi o persoana egipteana care va va ajuta sa luati lucruri la preturi convenabile. In primul rand nu trebuie sa pareti atat de interesati, chiar daca un anumit obiect va face cu ochiul. In cazul meu acest lucru a functionat de multe ori, de aceea va spun si voua. Cantariti bine din ochi calitatea produselor si dati voi un pret pe care vreti sa-l platiti. Nu inainte de a verifica mai multe pravalii si tarabe. Daca nu e multumit de pretul pe care voi il propuneti, indepartati-va politicos, cel mai probabil vanzatorul va fi cel care va „lasa” de la el si vi-l va vinde la suma propusa. Daca nu va face asta, inseamna ca pretul i s-a parut mult prea dezavantajos, preferand sa nu aibe vanzare decat sa dea din marfa in aceste conditii. Unora li se va parea ciudat sa cumpere suveniruri in acest fel, insa tocmai acesta este farmecul bazarelimagesor, in Orient acest fel de negociere se face de secole, asa ca face parte din natura decorului ca lucrurile sa se desfasoare astfel. Astazi egiptenii asteapta Ramadanul, la noapte oamenii pregatindu-se pentru cel dintai „Sukhoor”, dupa care se va intra oficial, in prima zi de post. Simbolul Ramadanului in Egipt sunt lampile colorate si aprinse de cei mici, sau fanoos-urile, un fel de echivalent al luminilor de Craciun, pentru cititorii mai noi, care probabil se intreaba despre ce este vorba. Cam atat pentru moment, pana la o noua postare sa auzim doar de bine. Ramadan Kareem musulmanilor de pretutindeni, si toate cele bune cititorilor fideli blogului „Arabica…taste of Orient”!

Egiptul de poveste in prag de Ramadan

Qom, un oras al imamilor

La 125 kilometri departare de Santuario_de_Fátima_bint_Musa,_Qom,_Irán,_2016-09-19,_DD_16Teheran, se afla Qom, cel de-al optulea oras ca marime din Republica Islamica Iran. Ce il face insa faimos si important pentru o parte a musulmanilor, nu este insa intinderea, ci importanta sa spirituala pentru credinciosii Islamului Shi’a. Considerat de unii drept „Vaticanul lumii shiite”, Qom gazduieste cele mai importante scoli de imami din tara, institutiile de aici pregatindu-i spiritual pe cei care vor fi sfatuitori religiosi in comunitate. Qom este un punct important de pelerinaj pentru diviziunea islamica shiita, deoarece aici acestia vin s-o viziteze anual, la moscheea care i-a fost ridicata spre cinstire, pe Fatima Masumeh, sora imamului Reza, cel de-al optulea, si fiica celui de-al saptelea imam, Musa Al-Khadim. Facand parte din aceasta familie, ea e considerata sfanta si onorata de credinciosi, pelerinajul avand ca scop obtinerea de binecuvantari din partea acestei importante figuri feminine in istoria religioasa a locuitorilor.

 

Familiile conservative din Iran isi doresc gineri scoliti la Qom

La nivel de dress code lucrurile nu stau ca-n modernul Teheran, unde esarfe colorate, mai ca aproape zboara de pe crestetul capetelor, la tinerele interesate de reviste glossy, und trend-urile in moda tin paginile publicatiilor. In Qom femeile trebuie sa poarte chador negru si sa se comporte exemplar, conform normelor islamice. Nu degeaba Qom mai este cunoscut si drept „orasul imamilor”. Pentru fiicele din conservatoarele familii iraniene, nu este mandrie mai mare decat aceea de a aduce parintilor in casa lor, ca ginere, un imam scolit la vreo madrasa din Qom. Un oras cu o arhitectura admirabila, ce nu poate trece neobservat de oricine se afla-n vizita in Republica Islamica Iran.

 Calatorii si credinte

 

 

 

 

Irakiene de succes, in moda: Zeena Zaki!

10423958_695801870514171_1301688335130062835_nContinuam se10309348_695801793847512_3909101594951708571_nria femeilor de succes ale lumii arabe cu Zeena Zaki. Zeena Zaki este un fashion designer irakian de haute couture care a reusit sa se impuna pe piata din Dubai si cea a Golfului in general de mai bine de 10 ani. Si-a deschis primul atelier in Dubai in 2003, unde colectiile sale apar sub brandul „Julea Domani”. In 2009 fashionista irakiana a castigat premiul de Best Female Designer for Prêt a Porter. Artista spune ca designerii ei preferati sunt Elie Saab si Valentino. Nascuta in Copenhaga din parinti irakieni, Zeena Zaki a calatorit in Romania, Kuwait, Irak si in cele din urma-n Emirate.

Industria modei, la arabi

Cele trei origini ale oamenilor Qatarului

Daca e sa ne gandim la cine pop16995954_1325761210851564_4456070340085777910_nuleaza Qatarul azi, e bine sa avem in vedere ca localnicii isi trag originile din trei directii: din beduinii Peninsulei Arabe (apartinand in mare parte Arabiei Saudite) si care sunt de orientare islamica sunnita, din sclavii veniticare au ajuns aici din Africa Estica si din statele aflate-n apropiere, precum Iran, Pakistan si India. Acestia din urma sunoscuti pe alocuri drept irani-qatari si majoritatea sunt vorbitori de farsi, pe langa araba. Ei apartin sectei Shi’a, cea de-a doua diviziune ca importanta, in Islam. Qatarul, oficial, este o tara sunnita, insa e gresit sa se creada ca diviziunea Shi’a nu ocupa un loc important, deoarece n-ar exprima realitatea, chiar daca nu se vorbeste destul de des despre acest subiect printre cetatenii qatarioti.

Tari si societati din sfera araba

Cairo fatimid sub luminile fanoos-urilor

Astazi o sa va spun o poveste ramadaniana din Cairo. O poveste despre fanoos-uri, c18446855_1398019510292400_4400169950931816944_nalifi fatimizi si-o traditie milenara. Fanoos-urile sau felinarele ramadaniene, sunt un simbol al orasului Cairo si al lumii arabe, de secole. Luna sfanta musulmana va veni-n curand, saptamanile scurgandu-se una dupa una pana la intrarea credinciosilor in perioada de post, iar acest lucru in Egipt nu se poate-ntampla fara decoratiunile specifice care deja incep a umple strazile capitalei. Dar care este povestea acestor lanterne atat de atragatoare, cu puterea de a promite visatorilor povesti nemaigasite pe alte taramuri decat pe cele ale Egiptului? Variante ar fi mai multe, insa fara-ndoiala ca mai toate indica locul de origine ca fiind orasul Cairo din era fatimida. O poveste de acum o mie de ani spune ca al-Mu’izz li-Din Allah al-Fatimy era asteptat de localnici in perioada Ramadanului cu lumanari asezate pe suport de lemn si imprejmuite cu piele fina pentru a-i lumina calea, si deoarece califul era atat de incantat de neobisnuitul design, ele au devenit simboluri ramadaniene. O alta istorioara spune ca familiile locale obisnuiau sa-l acompanieze pe calif in perioada Ramadanului trecand portile vechi ale orasului, Bab el-Nasr, Bab el-Fetouh si Bab el-Dahab in drumul sau spre muntele Mokattam, in vreme ce micutii cantau melodii pline de viata pentru a ura bun venit Ramadanului, tinand felinare specifice in mana.

Fanoos-ul, o lumina de Ramadan pentru femeia de sub autoritatea masculina.

In secolul al zecelea, califul el-Hakim bi-Amr Allah a banat dreptul femeilor de a parasi Ramadan-lantern-Fanous_24casa tot timpul anului. Singura exceptie era in perioada Ramadanului cand tuturor femeilor le era permis sa se roage in afara casei si sa-si viziteze rudele si vecinii. Dar aceasta exceptie era aplicata cu conditia ca acestea sa fie insotite de baietei care carau felinare pentru a le lumina calea, si sa anunte eventualii straini barbati ca sunt femei in zona. Ani mai tarziu, un ordin de-al califului a fost ca fanoos-urile sa lumineze fiecare alee si pravalie, cel care avea sa ignore ordinul fiind taxat. Astazi industria fanoos-urilor este inca de o maxima importanta in Cairo, amintind de era fatimida, atunci cand confectionarea lampilor ramadaniene pentru sarbatori si diferite evenimente locale, cunoscuse o perioada infloritoare. Cele mai mari magazine de unde se pot confectiona fanoos-uri impresionante, magazine care isi duc existenta din generatie in generatie, se gasesc in Taht ElRab’, o zona apropiata al-Azhar-ului.

Felinare si traditii milenare