„Sapte ani in Cairo”, o carte dedicata lumii arabe

21433129_1516541588440191_5264286429922544543_nLa fel cum s-a intamplat si-n cazul celei scoasa la lumina tiparului sub titlul de „Soarele rosu al noptii”, am gasit de cuviinta sa va instiintez din nou, pe voi, cei care de atatia ani imi sunteti alaturi pe blog, care ma cititi si-mi trimiteti gandurile voastre, mesaje care ma bucura si care reusesc sa ne apropie,  despre noua carte. Este o carte care va aparea dupa sapte ani de locuit printre oamenii unei alte culturi, foarte diferita de cea romaneasca, oameni care m-au primit cu bratele deschise, mi-au impartasit modul lor de viata, limba, obiceiurile, si care au devenit mai apoi, parte din viata mea de zi cu zi. Dar povestile nascute din zambetele, lacrimile si chipurile inspirationale ale oamenilor intalniti in tara piramidelor, merita sa fie cunoscute si de publicul tarii mele natale, de oameni deschisi la minte si inima, care-si doresc sa cunoasca o atat de fascinanta tara precum cea a Egiptului. „Sapte ani in Cairo” cuprinde mai multe povesti, care pot trezi melancolii, zambete, lacrimi uneori, care pot aminti cititorului chiar de el insusi. Si de faptul ca peste tot se iubeste si se sufera la fel. Voi asterne deci, in postarile urmatoare, fragmente din ceea ce urmeaza a fi o carte despre lumea araba, in capitala egipteana. De asemenea, voi reveni cu noutati despre data aparitiei si cum poate fi comandata. (foto- Turnul din Cairo/Cairo Tower)

From writers to readers

 

 

Anunțuri

Bye bye baklava, hello pakhlava!

Toata lumea a auzit de faimosul desert turcesc numit baklava, ba chiar si gospodinele romance stiu sa-l pregateasca, insa nu toti stiu ca el se pregateste chiar si mai departe de Turcia si tarile arabe. El este pregatit9794d66471a7af1d83b6b17e5b85f872--azerbaijan si in Azerbaijan, unde are un nume similar, pakhlava, si poate fi gasit in mai multe variante, tara fiind faimoasa cand vine vorba de acest dulce. Pakhlava este un desert intalnit si la azerii de pe teritoriul iranian, iar lumea il asociaza in primul rand cu sarbatoarea de Nowruz, adica Anul Nou Persan, pentru ca atunci se pregateste indeosebi.  Nowruz este o sarbatoare a naturii, cu care se intampina primavara, pastrata de pe vremea cand Persia avea ca religie Zoroastrianismul si care si azi e celebrata in toata aria de influenta culturala persana (ce cuprinde tari ale Orientului Mijlociu si Asiei Centrale). Dar de ce oare este nevoie pentru a pregati neasem23561343_1576611489099867_6642998964304429337_nuita pakhlava azera? Ei bine gospodinele locului folosesc un aluat cu drojdie pe care-l impart in straturi, alune de padure, cuisoare macinate, cardamom, sofran. Umplutura se face din alune si zahar, dar variantele de pregatire a paklavei sunt multiple. O reteta simpla ar fi:o foaie de aluat nu mai subtire de doi mm se pune in tava de copt, se unge cu ulei si umplutura de alune de padure si zahar (care poate fi umpluta si cu alt gen de nuci, dupa preferinta, adaugandu-se si mirodenii precum pudra de cuisoare, cardamom, etc). Procesul se continua pana la 9-10 foi de aluat, ultima foaie fiind usa cu galbenus de ou si sofran. Pakhlavaua se taie in romburi si se presara pe deasupra alunele macinate. Apoi se coace la 180°-200°C pentru 30-40 de minute. Daca v-am convins ca merita incercata, nu mai asteptati, eu una am s-o prepar cat de curand! Pana la o noua postare cu aroma de Orient sa auzim numai de bine!
Azerbaijanul gastronomic

Egiptul cheama tinerii la dialog: „We need to talk!”

„World Youth Forum”, unul dintre cele mai importante evenimente organizate zilele 2017-636453909564177646-417acestea in Egipt de catre presedintele Abdel Fattah El-Sisi , in orasul de coasta al Marii Rosii, Sharm El Sheikh pe perioada 4-10 Noiembrie, a fost o intalnire a dialogului intre tinerii din lumea-ntreaga care au venit aici sa prezinte situatiile dificile prin care natiunile lor trec, sa-si expuna abilitatile proprii, povestile de viata si visele pe care le nutresc pentru viitor. Unul dintre cazurile impresionante care a starnit lacrimi in ochii celor de fata, a fost povestea activistei yazidite pentru drepturile omului, Lamiaa Haji, cea care alaturi de familie si prieteni a trait ororile savarsite de „Statul Islamic” in Irak. Foarte multe alte povesti de viata, despre talent, creativitate, speranta, au fost expuse zilele acestea lumii intregi, pentru a da un semnal de alarma celor care aleg indiferenta si stagnarea ca mod de viata. Ideea forumului international este aceea de a gasi o cale de comunicare globala,  solutii, si-un mod de unire a noii generatii in gandire si proiecte, pentru pace, pentru o lume mai buna care apartine tuturor. Invitatul de onoare al evenimentului a fost vedeta hollywoodiana Helen Hunt. Forumul care a inregistrat un succes considerabil si aprecieri din partea celor prezenti va fi sustinut anual.

Toti pentru un viitor mai bun

 

Mashrabiya, fereastra Orientului!

Un stil arhitectural ce transforma lemnul in dantela, acoperind ferestrele in multe zone din lumea araba avea sa se nascaMashrabiyya in Bagdadul secolului XII, in perioada Abbasida. Istoria nu indica o data precisa pentru aparitia acestui element de arhitectura traditionala araba, insa atunci se pare ca a cunoscut o perioada de inflorire, care a tinut pana-n mijlocul secolului  XX. Este vorba despre ferestrele acoperite cu lemn in stil mashrabiya sau Shanasheel, termen cu care-s cunoscute-n Irak. Partea de lemn care acopera geamurile locuintelor arabesti da de obicei in strada, dar ea poate fi vazuta si la ferestrele care dau in interiorul curtilor (sahn). Cu secole in urma mashrabiya erau cel mai mult folosite la locuinte cu etaj, palate si uneori si-n institutii publice precum spitale, scoli sau cladiri guvernamentale. Acest stil de arhitectura traditionala este specifica partii estice a lumii arabe (Mashriq), dar ferestre similare pot avea si partile de vest ale lumii arabe (Magreb). Cel mai des intalnite sunt in zone precum Irak, Levant, Hejaz si Egipt, atat in mediul rural cat si in cel urban. In imagine avem o mashrabiya tipic egipteana. Orasul irakian Basra este faimos sub numele de „Orasului lui Shanasheel” datorita arhitecturii specifice. Un alt aspect foarte important in cultura araba care trebuie luat in consideratie atunci cand vorbim despre acest tip de ferestre este mediul privat pe care il ofera. Femeile pot privi in afara fara ca ele sa fie zarite, o asteptare a societatii arabe care pozitioneaza femeia intr-un mediu al discretiei si protectiei fata de ochiul public. Ce a mai ramas astazi prin orasele arabesti din acest tip de arhitectura dateaza din secolul XIX si inceputul ori mijlocul secolului XX, desi mai exista mashrabiya vechi de trei-patru secole. In Cairo cele mai multe ferestre de acest tip regasesc in partea veche a orasului cunoscuta turistic si sub denumirea de „Old Cairo”. Zona El Hussein este o excelenta oglindire a arhitecturii traditionale arabesti de acest gen.

Vechii arabi si arhitectura lor

 

 

 

 

 

 

Deglet nour, mandria desertului algerian

Curmalele deglet nour sunt cunoscute drept comorile dulci ale desertului Saharurl_2497249ei, acolo unde sunt cel mai des intalnite, in special in tara de origine si cel mai mare producator din lume, Algeria. Deglet Nour sau  دقلة نور in limba araba, s-ar traduce prin „Curmala luminii”, dar acest tip de fructe mai sunt stiute si drept „reginele curmalelor”, pentru aspecDates-Deglet-Noortul lor fin, culoarea deschisa si gustul asemanator cu cel al mierii, caracteristici care le pozitioneaza pe o treapta superioara celorlalte tipuri de curmale. Pe langa Algeria, tari care cultiva deglet nour intr-o cantitate considerabila sunt Tunisia, Libia si peste ocean, Statele Unite. Desi ele cresc in multe zone mediteraneene, Algeria ramane totusi principala tara de producere a curmalelor deglet nour si exportatorul numarul unu in lume. Aici ele cresc predominant in provincia Biskra, oazele Tolga si M’Chouneche.

 

Mierea Saharei

Barjees, un joc levantin cu radacini indiene

Printre jocurile traditionale aduse in Orientul Mijlociu din zari mai indepartaBarjees_Traditional_Gamete, precum cele indiene, se numara si cel cunoscut in zona Levantului sub numele de „Barjees”. In India, barjees-ul adus la arabii din zona „Sham” era la rang de joc national si e stiut sub o varianta similara, Pachisi. Extrem de popular candva in zona Levantului, in special in Siria, Liban si Palestina, chiar si Irak, barjees era vazut mai demult ca o modalitate de a petrece timp placut cu prietenele, la o cafea turceasca si-o prajitura de casa.
Un joc demodat pentru cei veniti din urma
Este un joc pe care tinerii din zona astazi il atribuie drept specific generatiilor trecute. Nu-l mai joaca nimeni, toti stau cu ochii in telefoane sau poate joaca on-line, in competitii ceva mai captivante, aduse de tehnologia smartphone-ului. Totusi aroma barjees-ului e unica, ea dainuie pe strazile Damascului cel vechi, si pe ale Beirutului. Unii care probabil s-au gandit la bunici, si au crescut cu ei vazand  intrecerea cu boabe si pioni  panza s-au gandit sa numeasca o cafenea dupa jocul oamenilor care i-au facut mari. Si asa in Beirut a aparut si-o cafenea cu numele de „Barjees”. Melancolica, primitoare.
Panza de barjees, nelipsita din trusoul mireselor 

Barjees este un joc de intrecere pe o bucata de tesatura, la care este nevoie20604269_1485069954920688_3136313258555028631_n de doi parteneri, care detin patru piese ce trebuiesc mutate de-a lungul intregii suprafete. Tesatura este de cele mai multe ori catifea neagra, brodata, si nu lipsea pe timpuri din trusoul tinerelor care era mari iubitoare a acestui joc. Exista si astazi persoane care mai comercializeaza tesatura si piesele sale inclusiv online, incercand sa reinvie traditia, melancolici dupa vremurile care au trecut. Femei palestiniene (foto alaturata), jucand barjees in campusul de refugiati din Burj al-Barajneh, Beirut, Liban.

 Jocuri traditionale la arabi
 

Islamul si practica sa in Siria

in Siria religia islamica este imbratisata de 75% din populatia totala a tarii. Sunitii sunt 60% din total, cei mai multi داعياتdintre ei fiind arabi, alaturi de cei de etnie turcica si kurda. Cealalta ramura importanta a Islamului o constituie shiitii care sunt in jur de 16.5 %. Alawitii sunt grupul shiit predominant al tarii, urmati de Ismailiti si Imamiyyah. Sunitii urmeaza scoala juridica Safeita, urmati de comunitati care urmeaza pe cea Hanefita si Hanbalita. Multiple ordine sufite sunt active si ele pe teritoriul tarii, precum Naqshbandi tariqa si Qadiriyya. Desi traditional nu sunt considerati musulmani,  druzii sunt si ei prezenti intr-un procent de 3 % din totalul populatiei siriene.

Sunitii scolii Safeite, musulmanii majoritari ai Siriei

Ca cel mai larg grup religios din Siria, musulmanii safeiti, in procentaj de 60% sunt sirieni arabi nativi, dar exista pe langa ei si kurzi, irakieni, palestinieni ori de etnie turcica. Desi o societate care a trait dintotdeauna langa alte credinta, in Siria valorile spirituale sunt date in mare parte de Islamul sunit. Sunitii sunt raspanditi cam in toate teritoriile siriene insa exista cateva arii unde nu sunt majoritari. In As-Suwayda, unde predomina druzii, in Latakia si Tartus unde alawitii detin majoritatea. In Hasakah sunitii sunt majoritari insa cei mai multi dintre ei sunt de origini kurde si nu arabe. Chiar si asa este bine sa se stie ca in Siria si Irak, primele victime ale extremistilor religiosi erau si sunt inca musulmanii, deoarece ei au cazut prada unor minti bolnave, practicante de-o religie absurda, inventata, pe care oamenii acestor pamanturi, musulmani nativi, n-o cunosc, si n-au invatat-o niciunde inaintea invaziei. Acest lucru trebuie repetat celor care se tot tem si condamna invazia siriana in Europa. De ani de zile gruparile extremiste care tin Siria si Irakul sub teroare, au lasat mare parte a populatiei acestor doua tari, fara familii, case, rude si chiar tara, dupa cum stim cei mai multi dintre noi. In imaginea alaturata vedem tinere siriene studiind Coranul.

Siria, societate si religie