Obiceiuri si interdictii in Damasc

Ce e permis si ce nu in capitala Siriei?

 

Damasc, orasul iasomiilor si prima capitala a lumii arabe. Un oras cu o istorie indelungata, cu oameni care traiesc conform traditiilor islamice, o capitala a unei tari astazi, framantata politic, intr-o disperata cautare a pacii. O sa vorbim despre cum se traieste in Damascul de zi cu zi la nivel cultural, prin ochii unei persoane nefamiliarizate cu societate14355671_1146465088781178_1187994240142383438_na araba. Pentru o femeie, imbracamintea sumara nu este permisă in spatii publice, acest tip de haine fiind destinate piscinelor si plajelor private, care sunt ferite de ochii barbatesti. Strainilor le este recomandat sa respecte credinta si cerintele sociale siriene, deci pe perioada sederii in capitala este recomandata o tinuta vestimentara conservatoare, altfel cei care va insotesc se pot simti jigniti, deoarece nu o sa vedeti prea multe persoane din categoria femei, expuse in stilul occidental. Ramadanul de asemenea este o perioada in care fumatul in locurile publice, ori mancatul in strada, nu sunt permise. Este bine de stiut ca nici macar crestinii sau alti non-musulmani nu pot consuma alcool in restaurante in aceasta perioada sfanta, desi Siria este o tara unde mai multe religii au convietuit de-a lungul istoriei, in pace. Daca mergeti la o familie de sirieni acasa luati in considerare aspectul oferirii unui cadou, el va fi bine primit si apreciat de gazde, deoarece este in eticheta siriana sa ofere si ei cadou la randu-le pentru a bucura musafirii, partenerii de discutii si afaceri. Nu faceti fotografii in vecinatatea obiectivelor militare si a statiilor de transmisii deoarece acest lucru este interzis.

Politetea printre oamenii Damascului

Anunțuri

Islamul si practica sa in Siria

in Siria religia islamica este imbratisata de 75% din populatia totala a tarii. Sunitii sunt 60% din total, cei mai multi داعياتdintre ei fiind arabi, alaturi de cei de etnie turcica si kurda. Cealalta ramura importanta a Islamului o constituie shiitii care sunt in jur de 16.5 %. Alawitii sunt grupul shiit predominant al tarii, urmati de Ismailiti si Imamiyyah. Sunitii urmeaza scoala juridica Safeita, urmati de comunitati care urmeaza pe cea Hanefita si Hanbalita. Multiple ordine sufite sunt active si ele pe teritoriul tarii, precum Naqshbandi tariqa si Qadiriyya. Desi traditional nu sunt considerati musulmani,  druzii sunt si ei prezenti intr-un procent de 3 % din totalul populatiei siriene.

Sunitii scolii Safeite, musulmanii majoritari ai Siriei

Ca cel mai larg grup religios din Siria, musulmanii safeiti, in procentaj de 60% sunt sirieni arabi nativi, dar exista pe langa ei si kurzi, irakieni, palestinieni ori de etnie turcica. Desi o societate care a trait dintotdeauna langa alte credinta, in Siria valorile spirituale sunt date in mare parte de Islamul sunit. Sunitii sunt raspanditi cam in toate teritoriile siriene insa exista cateva arii unde nu sunt majoritari. In As-Suwayda, unde predomina druzii, in Latakia si Tartus unde alawitii detin majoritatea. In Hasakah sunitii sunt majoritari insa cei mai multi dintre ei sunt de origini kurde si nu arabe. Chiar si asa este bine sa se stie ca in Siria si Irak, primele victime ale extremistilor religiosi erau si sunt inca musulmanii, deoarece ei au cazut prada unor minti bolnave, practicante de-o religie absurda, inventata, pe care oamenii acestor pamanturi, musulmani nativi, n-o cunosc, si n-au invatat-o niciunde inaintea invaziei. Acest lucru trebuie repetat celor care se tot tem si condamna invazia siriana in Europa. De ani de zile gruparile extremiste care tin Siria si Irakul sub teroare, au lasat mare parte a populatiei acestor doua tari, fara familii, case, rude si chiar tara, dupa cum stim cei mai multi dintre noi. In imaginea alaturata vedem tinere siriene studiind Coranul.

Siria, societate si religie

 

 

Damascul sub ziduri albite de istorie: Moscheea Umayyada!

 

Unii musulmani o consid1024px-Umayyad_Mosque,_Damascusera cel de-al patrulea loc sfant ca importanta-n religia lor, dar zidurile sale au mai multe de spus. Sa-ncepem cu povestea sa in peisajul Damascului pe care-l strajuie sub numele de Marea Moschee, sau Moscheea Ummayyada. Aflata in partea veche a capitalei, locul gazduia inainte de cucerirea araba a orasului, in anul 634, o bazilica inchinata lui Ioan Botezatorul, considerat profet atat de crestini cat si de musulmani, acestia din urma stiindu-l sub numele de Yahya (in araba يحيى). Se spune ca moscheea odihneste capul acestuia, (si tot aici, intr-o gradina a lacasului de cult se afla si mormantul lui Saladin, liderul musulman atat de iubit si amintit pentru curajul sau in istoria popoarelor arabe). In imediata perioada dupa cucerirea araba, lacasul cu forma de biserica, nu a fost vizata de acestia, locul fiind folosit pentru rugaciune atat de crestini cat si de musulmani. Asta pana in vremea califului Al-Walid cand conducatorul a ordonat demolarea cladirii pentru a face o constructie grandioasa dedicata rugaciunii musulmanilor, in vreme ce crestinii au fost despagubiti pentru pierderea locului pe care-l foloseau la comun cu localnicii de religie islamica.

Un lacas dupa forma moscheei de la Medina

Pentru ca Damascul era capitala califatului in acea perioada, moscheea trebuia sa fie una grandioasa. Inspirata dupa modelul celei de la Medina dedicata Profetului Muhammad, la construirea sa au fost adusi mesteri persani, egipteni, indieni si bizantini. Dar orizonturile nu se aratau senine, istoric vorbind, o data cu eliminarea dinastiei Ummayyade din Damasc si mutarea capitalei califatului Abbasid la Bagdad. Nici macar existenta celui mai mare mozaic aurit din lume, care masura 4000 de metri patrati nu i-a putut salva stralucirea pentru o perioada, cand a trecut sub uitare o data cu nasterea noului califat. Bagdadul dicta in lumea islamica sub puterea abbasida. Imbunatatirile aduse de acestia lacasului de cult au fost minore: un turn cu ceas in secolul al X-lea si cateva domuri in curtea sa, este ceea ce s-a mai schimbat la o data atat de grandioasa cladire. Apoi a venit incendiul din 1069 care i-a adus avarieri grave. In 1078 turcii selgiucizi au venit in zona si au restaurat moscheea in urma incendiului suferit in 1069.  In perioada conducerii ayyubite musulmanii isi aparau orasul in fata cruciatilor din fata Marii Moschei, iar cladirea ei era parte din sistemul de aparare al Damascului. In 1167 un nou incendiu a avariat cladirea, iar dupa ayyubizi orasul Damasc a fost pentru o scurta perioada sub control cruciat si mongol, pentru ca mai apoi, pentru doua secole mamelucii sa conduca in zona. E perioada noilor incendii si restaurari. Urmatoarele patru secole turcii otomani pun stapanire pe Damasc si la scurt timp pentru moschee acest lucru a insemnat restaurarea si redecorarea ei. Timpurile moderne aduc un alt incendiu, in 1893, eveniment ce a necesitat o alta restaurare a acestui simbol istoric al capitalei siriene. Alte restaurari au avut loc in timpul mandatului francez, in 1929, si mai apoi, dupa ce Siria a devenit independenta, guvernul a realizat o serie de alte restaurari in 1954, in ’63, si anii ’80 si ’90. Ultimele modificari au adus criticile UNESCO care a considerat ca metodele de restaurare sunt improprii. Guvernul a raspuns la aceste acuzatii ca moscheea Ummayyazilor este mai degraba un monument simbol al Islamului decat unul istoric. Marea Moschee din Damasc este prima moschee vizitata vreodata de un papa, in 2001, de catre Papa Ioan Paul al II-lea, sub pretextul venirii la mormantul capului Sfantului Ioan Botezatorul. 

Un monument spiritual unic. De ce?

In pofida numeroaselor modificari, Moscheea Ummayyazilor este una dintre putinele din perioada de inceput a Islamului care si-a pastrat elementele arhitecturale si de structura specifice acelei perioade. Curtea este in partea nordica a complexului, iar sanctuarul se afla in cea sudica. Cel mai mare dom al moscheei este Domul Vulturilor, cu o inaltime de 36 de metri, construit din piatra in urma incendiului din 1893. Moscheea are trei minarete ca elemente de spectacol arhitectural, ce ii dau o frumusete aparte: Minaretul Miresei, Minaretul lui Iisus, cel mai inalt, masurand 77 de metri, si minaretul vestic, ridicat de sultanul Mamluk Qaitbay in 1488.

O moschee iubita de sunniti si de siiti

In religia islamica Marea Moschee are o importanta deosebita atat pentru sunniti cat si pentru cea de-a doua viziune, cea shiita. In urma bataliei de la Karbala, familia califului Ali a ajuns la Damasc fiind tinuta prizoniera pentru 60 de zile in interiorul moscheei. In ciuda framantarilor politice de care nici astazi n-a scapat, Siria ramane o stea pe harta culturala a sferei arabe, iar Damascul inca este o comoara arhitecturala, o capitala de legenda pe care bunul Dumnezeu o va apara de sageata distrugerii. (foto- Minaretul Miresei, Minaretul lui Iisus, Minaretul sultanului Mamluk Qaitbay).

800px-Minaret_of_the_Bride,_Umayyad_Mosque_01800px-Minaret_of_Jesus,_Omayyad_Mosque800px-Minaret_of_Qayt_Bey,_Umayyad_Mosque

Grandioasele califate si cetatile lor

Gustul fericirii de odinioara, intr-un oras trist: gatind foul in Alep.

Shop-urile de foul sunt peste tot in lumea araba. Din Egipt, in Sudan, din Siria in Liban, 5464577206_fec46003eb_bfoul-ul e vedeta diminetilor arabesti atunci cand vine vorba de un mic dejun autentic. Astazi vorbim de un om devenit legenda intr-un oras al tristetii, o data fascinant prin frumusetea si cultura sa coplesitoare in sfera tarilor arabe: orasul Alep. Abù Abdo el Fawal este cunoscut drept cel mai faimos vanzator de foul in orasul sau natal. Intregul Alepul se strangea odinioana la shop-ul sau pentru a primi foul cum doar in regiunea aceasta se gaseste, dupa o reteta proprie, diferita de altele din zona araba. Oare de ce asa mare succes pe omul acesta cu chip de bunic bland? Raspunsul e simplu de gasit: sufletul pus in munca, modestia, banul strans cinstit si dragostea pentru aproape, sunt ingredientele care de-a lungul vremii i-au cucerit pe sirienii din Alep. Ultimii ani au adus nori pe cerul senin al Alepului. Si griji multe. Dumnezeu sa ajute pe toata lumea, sa fie liniste atat pentru sirienii cu lacrimi in suflet, cat si pentru natiunile intregului Pamant. Iar farfuriile cu foul sa-i stranga pe toti impreuna, din nou cu zambete si apetit, ca-n vremurile frumoase de demult. Pana la o noua postare, toate cele bune. (foto- Abù Abdo el Fawal servind foul la shop-ul sau din Alep, Siria)

Jurnal de bucatarie alepiana

Parfumul sirian al vechilor asezari din Damasc

the-beauty-of-the-old-arabic-houses-in-damascus-syria-33985495-720-540Astazi covorasul fermecat ne poarta catre Siria, o tara care fascineaza din vechime si careia, cu voia lui Dumnezeu, nimeni nu-i va distruge tezaurul cultural. Vorbim despre Damasc, un oras mentionat in Biblie, cu o vechime de peste 9.000 de ani si care de-a lungul timpului a cunoscut cucerirea romana, bizantina, araba si otomana, devenind in timp un important centru pe aria economica, culturala, comerciala si politica. Ca si prima capitala a noii lumi arabe, Damascul si-a inceput istoria sub Imperiu Umeyad in frunte cu califul Umar in anul 636. Istoria capitalei siriene a fost legata de schimbarile de dominatie araba din zone, insa cu o pauza de o 100 de ani, daca este sa ne gandim ca in anul 1400 Siria a cazut sub dominatia imparatilor mongoli. Pentru urmatoarea perioada de 400 de ani, sirienii au cunoscut stapanirea Otomana, iar istoria moderna OLYMPUS DIGITAL CAMERAincepe in anul 1946 cand Siria devine independenta. In mare parte clima acestei tari din zona Shamy este desertica, cu veri insorite si ierni blande, uneori insa, in partea muntoasa, existand chiar si ninsoare in sezonul rece. Populatia Siriei numara 16 milioane de locuitori, dintre care 90% sunt de credinta musulmana, urmati de o minoritate de 10% formata din crestini. Limba oficiala este araba in dialectul shamy, un accent inrudit cu cel libanez si palestinian. Pe langa graiul oficial se mai cunosc aramaica, circasiana, armeniana, dar si limbile de circulatie internationala precum franceza si engleza. Moneda este lira siriana cu un curs aproximativ de 1 USD = 52,51 lire. Din cauza instabilitatii politice o calatorie in Siria nu este recomandata in perioada urmatoare, dar asta nu contesta cu nimic valoarea DamascusHomes6culturala a acestei tari din Orientul Mijlociu, demna de vizitat atunci cand vremurile vor deveni favorabile calatoriilor in zona. Nu trebuiesc ratate piesele antice de cultura siriana pastrate in Muzeul Arheologic. Pe langa capitala Damasc o vizita in Alep, unul dintre cele mai vechi orase ale lumii, acolo unde se produce si celebrul sapun de Alep, face toti banii. Pana cand in realitate vom merge sa vedem „pe viu” aceste minunatii, nu ne ramane decat sa ne rugam pentru un viitor mai luminos atat in Siria cat si-n lume si pentru pace intre natiuni. Dumnezeu sa ne aiba-n paza pe toti!

Basmele vechiului Damasc

(Pictura orientala reprezentand o scena din viata locuitorilor vechiului Damasc)

13 - painting damascus old city

Sapunul de Alep, aurul verde al Siriei

shakespeare_28.pngALEPssoap_picSapunul de Alep este cunoscut ca cel mai vechi sapun din lume. Metodele de preparare sunt transmise din generatie in generatie de catre maestrii sapunari sirieni din orasul Alep. Acest oras se afla in nord vestul Siriei si este renumit pentru souk-urile acoperite, pentru citadela care inalta maret orasul si bineinteles pentru traditionalele sapunuri de Alep. Din 1986 centru orasului a fost decretat patrimoniu mondial de catre UNESCO. Orasul Alep a trecut prin numeroase dificultati de-a lungul istoriei. Ravnit pentru pozitia sa geografica foarte strategica si prosperitatea sa comerciala, Alep a fost de foarte multe ori distrus, incendiat si reconstruit. 3041400655_1d0e9ae4e2Sapunul a fost creat aici cu circa 2000 de ani i. Hr, iar reteta originala a ramas aproape aceeasi de 4000 de ani: ulei de masline, ulei de dafin si soda (sau cenusa de Salicornia). Obiectivul epocii era gasirea unui remediu contra problemelor pielii. De cativa ani acest sapun este prescris de catre medici ca tratament alternativ pentru probleme ale pielii precum eczema, acneea sau psoriazis-ul.

aleppo_laurel_soapIn compozitia actuala a sapunului gasim ulei de masline, ulei de dafin, apa purificata si hidroxid de sodiu care se neutralizeaza complet in procesul de saponificare. Se recomanda pentru igienizarea pielii de orice tip,pentru pielea uscata, fragila, sensibila, acnee, piele congestionata, eczeme, psoriazis, dermatite, spalarea parului.

Rasfat traditional