Egiptenele, fane ale bratarilor Pandora

In Egipt isteria modei de a purta accesorii a2f4c1a66aadaaf6d409d62e16df5548--pandora-rose-gold-pandora-ringsmarca Pandora, o marca daneza de bijuterii, a ajuns in urma cu doi ani. De atunci tinerele iubitoare de tot ce e nou incearca sa-si achizitioneze vestitele produse de peste granita, fie on-line, fie de la mall-urile locale. Pandora are bijuterii din piele, aur si argint, ele, (in cazul bratarilor), putand fi personalizate cu elemente care se cumpara la bucata, valabile in diferite forme si culori. Se pare ca argi18892886_1949642385282108_8068180187575565740_nntul este cel mai cautat, probabil si pentru ca este ceva mai accesibil decat aurul, desi nu chiar atat de ieftin daca ne gandim ca o bratara simpla, fara niciun fel de elemente, costa 100 de dolari. Mai exista de la acest brand si cercei, inele, pandative, coliere, pentru cine-si doreste un look total cu aceste produse. Evident, ca City stars, unul dintre cele mai mari mall-uri din regiune, a fost primul care i-a urat „bun venit” Pandorei in tara piramidelor. Apoi a urmat valul numeros de fani din sectorul feminin. O dragoste care pare sa tina, daca ne uitam cu atentie la look-urile fetelor din Egipt si cam ce poarta ca accesorii.

Famous brands around the world

Anunțuri

Ce bucate iubesc egiptenii?

 IMG_0309

Sa mananci ca un egiptean inseamna sa-ti placa pestele si orezul. Si fructele de mare in general, asta este ceea ce pot spune eu dupa sapte ani de locuit printre ei. Bucataria arabeasca difera de la zona la zona, insa la baza, tarile din zona au totusi multe in comun. Dar nu despre lucrurile comune doresc a spune cate ceva ci despre ce este tipic Egiptului cand vine vorba de mancare buna, in conceptia localnicilor. In Egipt, oamenii sunt deprinsi cu marea, caci egiptenii pot fi considerati fii ai marii, daca ne gandim ca stau cu canalul Suez pe o parte, Nilul pe alta, la Nord Mediterana si la Est Marea Rosie. Ei nu concep o masa pp4pb3504933e cinste fara fructe de mare, darurile lui Allah din adancuri. Dar ce inseamna o masa egipteana? Pestele nu se mananca oricum, la el trebuie orez brun, prajit cu o baza de ceapa, sos de tahina si salata. Si evident, un Pepsi la cutie. Egiptenii iubesc categoric si bauturile acidulate. Cei care au vizitat macar o singura data aceasta tara si au stat suficient de mult incat sa le observe obiceiurile, imi dau cu siguranta dreptate. Cam atat pentru moment. Toate cele bune, pana la o noua postare!

Delicii din mare, in platou si pe gratare

El Hussein si arta negocierii „de bazar”

Despre piata El Hussein nu sunt destule cuvinte pentru a-i descrie farmecul, recunosc, o spun sub imperiul sentimentului de fascinatie care ma incearca de fiecare data cand merg sa ascult muzic18664261_1411620088932342_1547524109902509634_na Egiptului de demult, decisa sa nu mai ratez nicio straduta si nicio pravalie cu suveniruri orientale, care n-ar trebui trecuta cu vederea. O sa fiu onesta si realista, amintind ca acum doi ani m-a incercat un soi de tristete sa vad cum aceasta zona orientala a capitalei a dat prilejul unora sa se certe si pe un metru de spatiu atunci cand e vorba de parcat masini, aspect care m-a descurajat si pentru o vreme m-am decis sa evit a ma deplasa acolo, tocmai pentru a sari peste episodul „parcare”. Insa asta n-a tinut mult, e imposibil daca locuiesti in Cairo si esti pasionat de lumea orientala, sa nu te tenteze iar sa mergi in piata care gazduieste moscheea ridicata in cinstea nepotului Profetului Muhammad, imamul Hussein. De data aceasta lucrurile au stat diferit, parca pentru a-mi intari convingerea ca Egiptul intotdeauna va avea cu ce sa te surprinda, indiferent cat de vechi esti pe pamanturile sale. E o tara cu un farmec aparte, si parca intotdeauna cu ceva nou, ceva doar al sau. De curand am primit vizita mamei si mi-am dorit s-o impresionez cu bazarul Khan El Khalili de langa moscheea El Hussein, o incercare reusita, pentru ca intradevar lucrurile au decurs asa cum speram. Vanzatori amabili, muzica buna, suveniruri stralucitoare care te tineau18664699_1410790679015283_390944920424391119_n in loc de nu stiai ce sa alegi, valuri colorate, demne de printesele celor „O mie si una de nopti”, si carti. Cartile se vindeau in fata lacasului de cult, dar, din pacate erau doar in araba clasica, asa ca am decis s-o las pe alta data, atunci cand o sa mai revin. E bine de stiut pentru cei care decideti sa veniti in bazar, ca exista o „tehnica” pentru a cumpara suveniruri la cele mai bune preturi. Daca stiti araba in dialect egiptean e un mare plus, dar cum cel mai probabil acest lucru nu se intampla in majoritatea cazurilor, nu uitati sa luati cu voi o persoana egipteana care va va ajuta sa luati lucruri la preturi convenabile. In primul rand nu trebuie sa pareti atat de interesati, chiar daca un anumit obiect va face cu ochiul. In cazul meu acest lucru a functionat de multe ori, de aceea va spun si voua. Cantariti bine din ochi calitatea produselor si dati voi un pret pe care vreti sa-l platiti. Nu inainte de a verifica mai multe pravalii si tarabe. Daca nu e multumit de pretul pe care voi il propuneti, indepartati-va politicos, cel mai probabil vanzatorul va fi cel care va „lasa” de la el si vi-l va vinde la suma propusa. Daca nu va face asta, inseamna ca pretul i s-a parut mult prea dezavantajos, preferand sa nu aibe vanzare decat sa dea din marfa in aceste conditii. Unora li se va parea ciudat sa cumpere suveniruri in acest fel, insa tocmai acesta este farmecul bazarelimagesor, in Orient acest fel de negociere se face de secole, asa ca face parte din natura decorului ca lucrurile sa se desfasoare astfel. Astazi egiptenii asteapta Ramadanul, la noapte oamenii pregatindu-se pentru cel dintai „Sukhoor”, dupa care se va intra oficial, in prima zi de post. Simbolul Ramadanului in Egipt sunt lampile colorate si aprinse de cei mici, sau fanoos-urile, un fel de echivalent al luminilor de Craciun, pentru cititorii mai noi, care probabil se intreaba despre ce este vorba. Cam atat pentru moment, pana la o noua postare sa auzim doar de bine. Ramadan Kareem musulmanilor de pretutindeni, si toate cele bune cititorilor fideli blogului „Arabica…taste of Orient”!

Egiptul de poveste in prag de Ramadan

Cairo fatimid sub luminile fanoos-urilor

Astazi o sa va spun o poveste ramadaniana din Cairo. O poveste despre fanoos-uri, c18446855_1398019510292400_4400169950931816944_nalifi fatimizi si-o traditie milenara. Fanoos-urile sau felinarele ramadaniene, sunt un simbol al orasului Cairo si al lumii arabe, de secole. Luna sfanta musulmana va veni-n curand, saptamanile scurgandu-se una dupa una pana la intrarea credinciosilor in perioada de post, iar acest lucru in Egipt nu se poate-ntampla fara decoratiunile specifice care deja incep a umple strazile capitalei. Dar care este povestea acestor lanterne atat de atragatoare, cu puterea de a promite visatorilor povesti nemaigasite pe alte taramuri decat pe cele ale Egiptului? Variante ar fi mai multe, insa fara-ndoiala ca mai toate indica locul de origine ca fiind orasul Cairo din era fatimida. O poveste de acum o mie de ani spune ca al-Mu’izz li-Din Allah al-Fatimy era asteptat de localnici in perioada Ramadanului cu lumanari asezate pe suport de lemn si imprejmuite cu piele fina pentru a-i lumina calea, si deoarece califul era atat de incantat de neobisnuitul design, ele au devenit simboluri ramadaniene. O alta istorioara spune ca familiile locale obisnuiau sa-l acompanieze pe calif in perioada Ramadanului trecand portile vechi ale orasului, Bab el-Nasr, Bab el-Fetouh si Bab el-Dahab in drumul sau spre muntele Mokattam, in vreme ce micutii cantau melodii pline de viata pentru a ura bun venit Ramadanului, tinand felinare specifice in mana.

Fanoos-ul, o lumina de Ramadan pentru femeia de sub autoritatea masculina.

In secolul al zecelea, califul el-Hakim bi-Amr Allah a banat dreptul femeilor de a parasi Ramadan-lantern-Fanous_24casa tot timpul anului. Singura exceptie era in perioada Ramadanului cand tuturor femeilor le era permis sa se roage in afara casei si sa-si viziteze rudele si vecinii. Dar aceasta exceptie era aplicata cu conditia ca acestea sa fie insotite de baietei care carau felinare pentru a le lumina calea, si sa anunte eventualii straini barbati ca sunt femei in zona. Ani mai tarziu, un ordin de-al califului a fost ca fanoos-urile sa lumineze fiecare alee si pravalie, cel care avea sa ignore ordinul fiind taxat. Astazi industria fanoos-urilor este inca de o maxima importanta in Cairo, amintind de era fatimida, atunci cand confectionarea lampilor ramadaniene pentru sarbatori si diferite evenimente locale, cunoscuse o perioada infloritoare. Cele mai mari magazine de unde se pot confectiona fanoos-uri impresionante, magazine care isi duc existenta din generatie in generatie, se gasesc in Taht ElRab’, o zona apropiata al-Azhar-ului.

Felinare si traditii milenare

Ziua Mamei, o sarbatoare cu origini faraonice

O conIsisNursingHorusceptie destul de raspandita-n randul oamenilor este ca Ziua Mamei isi are originile in festivalele primaverii dedicate zeitelor mame din cultura greco-romana, raspandita mai apoi in credinta crestina europeana, insa lucrurile nu stau asa, la origine. Dovezi istorice arata ca Ziua Mamei a fost sarbatorita la inceputuri in Egiptul Antic, egiptenii de atunci tinand anual festivale dedicate Zeitei Isis, mama si sotia perfecta, una dintre cele mai iubite figuri faraonice din intreaga mitologie egipteana. Potrivit istoriei Isis, mama lui Horus, era sotia si sora lui Osiris, cel ucis de Set, invidiosul frate. Colectand parti din corpul acestuia, Isis le-a folosit pentru a-si insamanta pantecele cu cel care avea sa devina Horus. Datorita destinului sau special, regina Isis a fost privita ca mama tuturor faraonilor, asadar ceremonii speciale au inceput sa se tine in onoarea sa, regulat. In timpul Regatului Nou, au fost descoperite papirusuri care o arata pe Isis hranindu-l pe Horus.

Ziua Mamei in Modernism: din Egipt, in lumea arabamum

In vremurile noastre sarbatorirea mamei a inceput tot in Egipt. Jurnalistul Mustafa Amin a fost cel care a ajutat la popularizarea acestei zile in tara sa de origine, observand cum multe femei se sacrifica pentru copiii lor fara ca cei din jur sa ia acest aspect in consideratie. Jurnalistul a observat cum americanii tin aceasta traditie si a introdus conceptul audientei egiptene in 1943 in cartea sa, „Smiling America”. El a initiat o campanie ca aceasta zi sa fie zi libera in Egipt, care a avut succes, si iata ca pe 21 Martie „Ziua Mamei” s-a celebrat in Egipt in stil modern, sarbatoarea raspandindu-se cu rapiditate in intreaga regiune araba.

Mama, in culturile lumii

Omul cu zambet gri vindea baloane roz…

„Ziua indragostitilor” in Egipt. Zi innorata de mijloc de Februarie intr-o tara musindexulmana care, cultural, n-are nimic de impartit cu Occidentalul Sfant Valentin. Totusi, egiptenii sunt flexibili, receptivi la ce e nou, cu aceeasi deschidere cu care-si primesc si turistii amatori de vizitat piramidele si Sfinxul de ani de zile…Ma pregatesc sa ies in oras pentru un mic dejun traditional, bogat cu de toate: foul, salate, hoummus, omleta cu pastrama (pasterma) si lipie, branza rumi, cartofi prajiti (da, da, prajiti, la mic dejun), lipie, nu ai cum fara.  Nu am fost dezamagita, banuiam asta. De ani buni cunosc zambetele calde ale celor care m-au primit ca pe una de-a lor, asa avea sa fie si azi, intr-o zi innorata, o zi care avea nevoie de zambete. Terminarea misiunilor cotidiene de prin oras ma-ntoarce, inevitabil, spre casa. Privesc absenta din masina traficul molcom, caci automobilele greu se mai urnesc din loc, uneori. O priveliste cam cenusie in jurul meu, lume ingandurata ca si mine, fara-ndoiala nimic interesant in ziua celebrarii dragostei in lume. O pata de culoare ma face sa-ntorc capul si-l vad printre masini incercand sa stapaneasca panglicile care-i dadeau de furca si-i indepartau marfa. Un omulet slabut, cu zambet amar si geaca veche, se chinuia sa vanda indragostitilor baloane. Viata parea grea pentru comerciant, dar nu era vreme de filosofie. Ma uit mai atent. Priveste cateva secunde, ofteaza si pare sa-si faca o socoteala-n minte. Un om cernit de griji, cu straie negre si baloane roz. Baloanele a caror culoare nu-i reprezentau viata si nici macar cultura. Nu avea vanzatorul acesta idee ce-i cu „Valentinu'”. Si nici nu cred ca-l interesa. Il interesa un rasarit de soare, care sa aduca pita pe masa a doua zi familiei. Trecu discret printre vecinii de trafic. Nimeni nu cumpara nimic, intrucat majoritatea pareau indiferenti la ocazie. Barbatul ofta si-si numara baloanele. Se pierdu in orizont. Era omul cu zambet gri care vindea baloane roz, pentru o sarbatoare ce nu-i apartinea…

Despre inimi si zambete amare

Sahara El Beyda, omatul de nisip al Egiptului

195928_2306ee1bc092dbd1b38c3963d33c0043_largeO tara plina de istorie, imbogatita cu o cultura milenara, Egiptul nu inceteaza a-si uimi vizitatorii nici prin natura sa. Daca Sahara ne cucereste pe toti prin dunele sale colorate cu cele mai frumoase nuante de caramiziu, o data ajunsi in Egipt natura ne rezerva ceva special: Sahara El Beyda. In limba araba inseamna „Desertul alb”, si nu e deloc o exagerare sa fie numit asa. Asta pentru ca nisipul e intradevar de un alb fara cusur, in lumea pe care toti o coloreaza imaginar, intr-un imens orizont auriu, dantelat cu palmieri si smochini, din cand in cand, pe langa braul mijlociu al Niluluwhite-desert-egypt-2i si vestitele piramide. „Desertul Alb” a devenit unul dintre locurile „extratereste” ale Egiptului, in special gratie formatiunilor ciudat sculptate de vanturile Saharei, toate fiind pictate natural in nuante albe de nisip. De ce extraterestu sa fie considerat acest loc? Pentru ca formatiunile sale chiar sunt similare celor gasite pe alte planete. Prezenta ciudata a nisipului alb ar putea fi explicata si de faptul ca odinioara, intreaga zona zacea sub apa.

Comori pastrate-n Sahara