Ne trec anii, ya Omar!

Astazi e Joi si am de gand sa-ti spun ceva, dar o las pe maine, cand ai sa vii de la 9c7c7e0299ca1977b6263ef41ac9da11rugaciune. Ai sa intri cu ochii plecati, in camara tatalui mei, ai sa iei cativa dinari munciti din greu s’apoi, nevazut, ai sa te-ntorci in modesta-ti camera, unde iti inchizi tineretea si visele, de parca viata te-a condamnat la o pedeapsa neanuntata si nevazuta.O grea povara peste primaverile destinului tau. Eu maine, ya Omar, cand Abouya isi va termina pranzul, iar ceaiul si el va fi gata pregatit, am sa ii las curmalele pe masa, tocmai pentru a-l opri sa caute-n odaile mele, si dusa voi fi din casa! Am sa vin spre tine, cu valul tras pe chip si am sa-ti zic asa: Ne trec anii, ya Omar, nu bogatii si bratari de aur astept eu de la tine, habib alby. Inceteaza in a-ti mai umbri zilele cu munca chinuitoare pentru cei cativa dinari care nu-ti ajung decat pentru paine si iaurt. Eu jur pe memoria mamei mele Sultana, ca fericita am sa fiu de ma iei de soata, si nu astept bogatii ori ca la Nikkah noastra sa rasune medina a lafaiala si grandoare! Ce-i viata fara dragoste, baiete draga? Nu te mai osandi la grele munci, sperand ca intr-o zi sa intri si tu in voia tatalui meu, eu insami, Layla, iti bat la usa, iar inima-mi te roaga sa deschizi! Ne trec anii, ya habibi.

***

Luna cea hoata isi roti cercul de aur peste cupolele albastre din Bagdadul de poveste si Layla cea cu gene lungi astepta ca musulmanii sa se intoarca de la al salat. Din casa-i mareata putea vedea clar poarta moscheii,iar cand Omar cel chipes si inalt iesi din lacasul de rugaciune, fetiscana indragostita iute se pierdu-n simtiri. Il astepta sa-si ia plata de la avutul ei tata si, cand nimeni n-ar fi banuit ca o fata de-a Bagdadului s-ar compromite in acest fel, frumoasa o lua tip-til, urmandu-l pe uliti care duceau spre camera modesta a tanarului artizan, Omar cu ochi de migdala, acest minunat mester ale carui cufere de zestre erau neintrecute-n frumusete, de pana si Damascul auzise de indemanarea sa. „Cine-i”? se auzi vocea de dincolo de ziduri. Laylei ii pieri graiul. Cu chipul acoperit, doar ochii ii mai aratau din scanteia dragostei. Barbatul se arata in prag. „Ce doresti, surioara?” intreba acesta atunci ca o vazu pe straina in negru. Laylei ii pieri limba si curajul, simtind cum pamantul ii fuge de sub picioare. Isi pleca ochii a rusine si o lua la fuga, cu grija ca chipul sa nu ii fie vazut de vreun vecin mai dibaci, ori de vreo clevetitoare. Si cand ajunse-n odaia sa plina de doruri nespuse, lacrimile ii cursera-n voie. Apoi hohote de plans venira si ele, ca o prelungire fireasca a suferintei unei iubiri mute. Trecu ziua, iar dupa amiaza lenesa facu loc unei alte nopti singuratice. Era Sambata. Acea Sambata cand Layla fierbea cardamom in curtea interioara a casei falnice in care isi ducea viata fara de dulceata. Se uita spre fantana, stiind ca nimeni n-are s-o vada. Si vazu scrisoarea! „Ne trec anii, saptamanile, zilele si clipele, Layla habibty. Dar iubirile de-o viata nu ne trec”. Atunci stiu. Omar simtise gandul ei. Privi mai atent in jurul gradinii si intelese ca iarba, trandafirii, rodiile si migdalii, toata natura ii era alaturi. Iar daca Allah Preabunul avea sa incuviinteze, de ce nu chiar ea ar fi fost viitoarea mireasa a Baghdadului? „Insha’Allah” isi zise in sinea-i. „Insha’Allah” raspunse un tanar cu ochi de stea, de dincolo de zidurile casei ei.

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s