Mabrouk!

In tarile dintre deserturi nunta nu-i nicidecum mai putin vibranta. E ziua-n care, cu mic cu mare, toti se pregatesc de dans, afisand o statura eleganta. Asa era si-n acea zi in care 852fca98b6a67e12170e049e2c2881eaea plangea neinteles in naframa trandafirie, de la maica ei, cea plecata intr-o lume cu alt sens, pe care cu siguranta, o vom intelege noi, unul cate unul, cand batranetea ne va pune capat firelor din urzeala vietii. Dar despre moarte sa fie vorba intr-o zi in care se aude prin unghere de casa, prin odai si uliti, arabescul cuvant „Mabrouk„? Nu, e o zi a veseliei, o zi de dans si cant fecioresc, o zi cand dintre fetele Bagdadului rasare ca un crin pur, Zeinab, aleasa, cea care da oglinzilor o stralucire aparte, atunci cand zambeste. „Mabrouk ya Zeinab, norocoaso! Mash’Allah, sclipeste fericirea-n tine, fata cu par de arama!”, ii striga-n obraz fetele-prietene, cele care s-au adunat s-o gateasca pentru barbatul cu care va porni spre „donya„, spre drumul vietii. Intr-un alt ungher de casa, pe o alta strada din labirinturile specifice asezamintelor islamice, precum cele ale Irakului, un fecior alaturi de fratii sai, (prieteni, sau de sange, ce-ar mai conta, cand nunta tre’ sa inceapa), strapunge cu privirea zarea colorata de-un soare fara odihna. Nu simte mari emotii, curios cum inima-i imbratisata de raceala! El stie ca-i dorit de multe, ca mai toate codanele vazute, ar sta cu el la tocmeala. „Se va-nsura cu Zeinab, deci!” sopti barfitoarea care-i era femeie-n casa, ajutandu-i maica la spalat, calcat si toate cele. „Dar… el pe fata mea o iubeste, cand noaptea luna isi aprinde stele. Doar i-am vazut chiar ieri, walla, intalnindu-se prin umbrele gradinii de jasmin, emotionati, cu ceva griji in suflet, dar cu iubire si dorinta, in fine, cum tineretea cere! S’acum Ali o ia pe Zeinab, de parca ieri cele-ntamplate sunt un scrum? Sa-i dea Allah dupa fapte, e clar ca n-are suflet bun!” Si zicand cam pentru sine aceste vorbe amarui, femeie continua sa spele podeaua casei pe care Zeinab va pasi, mireasa lui. Sa fi trecut vreun ceas, sau poate doua, ca iata chiuit si cantec venea de afara, dinspre medina, iar ea, Zeinab , zambea cu luceferi in ochi, privind spre casa unde va deveni stapana. Mirele ii saruta fruntea si-i sopteste inca o data „Mabrouk, ya amar!” Fata roseste dupa valuri si il felicita de asemenea pentru noua lor viata impreuna. Se pornira iarasi dansuri de bun venit in casa tanarului Ali, se manca magsouf– faimosul peste irakian, orez, curmale, serbeturi dintre cele mai alese, si nimeni nu mai statea sa vada cine zambeste, ori pentru care interese. Soarele intra si el in pernele celeste pentru a merge la culcare, dand Lunii credit sa iasa si sa vegheze nunta mare. Dar Luna stia secretele gradinii de jasmin. Acolo unde, cu o noapte-n urma, doi tineri se-ntalneau, impartind dragoste si chin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s