Bazarul din Marrakech

b59bc33234daa0b502598fab5e95cb5dLumea araba e plina de souk-uri colorate, cu minuni ce-ti incanta ochii si te tin in loc, de nu vrei sa mai pleci. Putini sunt insa cei care incearca sa intre-n inimile celor care le vand bratarile colorate, crezand pesemne, ca ei pentru totdeauna o viata-n zambet traiesc in locurile unde-i intalnesc. Nu, souk-urile colorate, pline de glume, zambete si ceaiuri aromate, sunt pentru tine, straine, calatorule, iubitorule de Orient! Pentru cel din spatele tarabelor de lemn, nu de putine ori pietele exotice au incetat sa mai straluceasca, si-au pastrat culoarea gri, culoarea temerii, a saraciei si apasarii pe umerii responsabilitatii unui tata ce trebuie sa aduca painea pe masa, la ceas de seara, cand calatorii isi strang vacantele-n valize si pleaca spre tarile lor, ori a unui batran nevoias. Nevoi…saracii..singuratate intr-o camara veche, la fel de veche precum si amintirile sufletului care traieste-n ea, amintiri despre o viata candva buna. Este povestea bietului Abbudin, cel care la cei saptezeci si noua de ani, isi inmoaie painea singuratatii in lacrimi, uitat de toti, mai tineri sau mai varstnici. De o saptamana Abbudin a incetat a mai vinde coliere frumos mestesugite, podoabe ce azi amintesc de comorile vechilor berberi. Nu si-a mai permis a tine taraba care-i asigura modestul trai, si sta retras in camara sa, alba, cu miros de carti, menta uscata si trecere a timpului, cugetand. Cateva muscate rosietice, plapande, care cer apa si ele, il acompaniaza in diminetile triste si-i soptesc ca inca mai e o zi, mai e o speranta, ca Marocul ii ofera si lui sansa de a zambi multumit ca a trait, mai rau, mai bine, dar ca a trait! Razele de soare ii mangaiau lin fata in acea zi de Joi, cand deschise zgomotos, fereastra vopsita-n albastru electric. Se-ncapatana sa priveasca soarele-n plin. Desi vederea ii era plapanda, in Joia aceea voia sa priveasca soarele-n fata. Sa-i simta lumina, caldura matinala si puterea. Ceaiul il astepta pe masuta, dar uitase de el. Statea de vorba cu soarele. Si cum Abbudin privea discul orbitor, i se paru ca puterea astrului incepe sa scada si ia chip de fata: „Basma, draga mea”, sopti batranul revanzandu-si iubita din tinerete. Stia ca e doar un vis de-o clipa, asa ca inchise ochii sa tina mai mult chipul in memorie. Apoi se-ntoarse incet catre paharul cu ceai de menta si-l bau rece. Lua un pic de branza si o coaja de paine, le mesteca trist, fara placere, si se avanta pe stradutele stramte care poarta pasii marocanilor in sus si-n jos, de cand lumea si pamantul. Mergea agale spre gradinile umbroase, lasand cateva fete mirate-n urma, doua pisici, scolari zgomotosi si entuziasti sa ajunga-n clasele ce aveau sa-i indrepte spre intelepciune. Abbudin se opri langa o casa mare, alba, acoperita cu flori colorate si ferestre mereu proaspat vopsite albastru, desi anii trecusera si peste acea locuinta. Locuinta Basmei, fata pe care o iubise, dar cu care niciodata nu-i fusese permis sa se casatoreasca. Basma era bogata. Frumoasa ca un inger, sincera si indragostita de el, pe atunci. Apoi parintii ei brusc ii curmasera visul de a se casatori cu el cand auzira ca vine din familie de dascali simpli, ca nu detine proprietati si ca-si petrece zilele vanzand in bazar. Sapte ani planse dupa ea, si stia bine ca si ea suferea dupa dragostea lor neimplinita. Calatorise in Spania pentru o lunga perioada imediat dupa casatoria cu un tanar afacerist, dar despre care toata medina vorbea ca e violent si c-o inseala cu o femeie de moravuri usoare de prin Tanger, desi familia Basmei niciodata nu confirmase ca ar fi vreo problema intre cei doi. Apoi veni dezastrul. Tanara sa sotie fu gasita fara viata chiar in casa a carei poarta acum o privea, dar misterul n-a fost niciodata lamurit. El nu crezuse ca Basma si-ar fi pus capat zilelor, a incercat mai apoi o investigatie pe cont propriu, insa resursele sale limitate, in conexiuni sociale si banesti, l-au oprit, evident, fara succes, din drumul de a deslusi destinul iubitei sale. La mai putin de un an de la moartea ei, intreaga familie prin alianta a Basmei parasi Marrakech-ul pentru Madrid, asa vorbea lumea. Si poate ca nu s-ar mai fi gandit inca de la casatoria frumoasei sale la o sansa si-un nou inceput, daca, in odaia pe care si azi o stapaneste, Abbudin n-ar fi primit o scrisoare intr-un plic galben pal, cu parfumul Basmei, cu fix trei zile inainte de moartea sa: „Inca te iubesc. Si o sa te iubesc intotdeauna, pentru ca dragostea nu cunoaste frontiere, indiferent unde ma voi afla. Ramai cu bine, dragul meu Abbudin. Pentru totdeauna, a ta, nefericita Basma”. Scurt si tulburator. Abbudin privea trist catre ferestrele albastre, sperand sa gaseasca soarele de dimineata, in ele. Pe Basma surazatoare. Sa-l cheme, sa iasa din scrisoare si sa renasca din cuvintele parfumate. Nu iesi nimeni de nicaieri. Un caine singuratic urla slab, a tristete, dupa cateva buruieni crescute neglijent. Ce mai ramasese din neamurile si fala parintilor care nu vrura s-o dea dupa un tanar sarac? Pereti albi si tufe de flori. Un nepot de-al ei detinea acum tarabele din souk-ul care-l hranise de decenii. El era cel caruia nu-i mai putea plati batranul Abbudin chiria. Ofta! „Prea tarziu…” Mai intoarse inca o data fata plina de dor si ani pecetluiti pe frunte, catre ferestrele Basmei, ca-ntr-o intentie de ramas bun. Porni usor spre aleile cu oameni multi, grabiti si straini lui. Odaia il astepta. Dar nu si-un alt soare. Batranul Abbudin adormi spre-nserat. Mai devreme ca de obicei. Si a doua zi fierbatorul de ceai nu mai fu pornit. Era prima dimineata cand Basma, de undeva de sus, avea sa-i pregateasca chiar ea ceaiul aromat cu menta.

Reclame

4 gânduri despre „Bazarul din Marrakech

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s