A avea copil cu un arab, bilet norocos in „loteria” numita casnicie?

largeEste de notorietate in randul unui mare numar de cupluri ideea ca un copil poate „salva” o casnicie care se indreapta spre destramare cu pazi repezi si siguri. „Mai ales la arabi, draga!” se aude un ecou in randul unor doamne care, fascinate de misterul unei lumi dintr-o zona geografica despre care aud foarte multe dar prea putine verificate, vorbesc, sorbind tacticos din cescuta de cafea pentru taclale delicate, cu clinchet de portelan. Totusi, care e adevarul intr-un mariaj defectuos cu un arab, atunci cand apare copilul? A tras sotia, in cazul nostru straina, obsedata de spaimele lipsei unui acoperis o data cu venirea divortului, (mai ales daca e stabilita in tara lui), lipsei de putere materiala s-o ia de la capat, lipsei de forta de a se intoarce la parinti, frati, lozul sigurantei emotionale si materiale alaturi de un arab o data cu aparitia urmasilor? Sunt arabii soti toleranti, care din iubire extrem de mare pentru copii merg inainte cu sotii pe care nu le mai vor, pentru care sentimentele, increderea si respectul dispar in timp, din varii motive? Cazurile difera, de la unul la altul, asta o putem spune cu siguranta. Ca idee insa, e timpul ca un mit sa cada despre lumea araba moderna, caci o realitate diferita „rade” legenda despre unitatea familiei sub aceeasi casa cu orice pret, de dragul traditiilor, de dragul unei armonii si a ideii ca sotii, indiferent ce traiesc, trebuie sa parcurga obstacolele vietii mana-n mana. „Asa e la arabi draga, nu-si lasa arabul casa, iar cand vine vorba de copilul sau face orice”, o alta parere auzita la un moment dat. Si asta e fals in lumea moderna de azi. Arabul isi poate „lasa casa” daca prin asta inseamna divort, arabul poate fi la fel de indiferent despre ce decizii va lua sotia sa in viata o data ce „talaq-ul” este pronuntat, dar cel mai important, arabul nu va cara in spate nevoile materiale ale unei femei care i-a daruit un copil doar pentru ca acest lucru s-a-ntamplat. Sunt care pot proceda diferit, ideea e ca nu e o regula de comportament la arabi, ca si cum toti trebuie sa faca acelasi lucru doar ca au aceeasi nationalitate si vorbesc aceeasi limba. Sunt destul de multi care se limiteaza la a se asigura ca micutii lor au strictul necesar si nu ii intereseaza sa priveasca spre mama o data ce mariajul s-a sfarsit. Deci, pentru credulele care-si inchipuie ca un copil e egal un trai fara griji si efort atunci cand tatal e arab, e bine sa nu se culce pe o ureche. Sunt extrem de multe femei arabe care muncesc din greu pentru a-si intretine copiii, in vreme ce pot avea soti someri sau care castiga mai putin, deci daca lumea araba are si o astfel de realitate pentru ce straina ar da timpul inapoi, s-ar infasura moraliceste in niste traditii (cum ca banul vine de la barbat si ea trebuie sa stea acasa), daca aceste lucruri tind sa dispara chiar si intre ei, arabii? Sa nu mai pomenim de rata ridicata din ultimii ani a divorturilor intre soti arabi in tarile Golfului, dovada ca ideea de a continua impreuna intr-o relatie nefericita chiar si cand au acelasi background cultural nu mai are aceeasi credibilitate in randul tinerei generatii. Deci nu, copilul nu este un bilet norocos in loteria numita mariaj cu arab si trai fara griji. Totul tine de calitatea relatiei, de sentimente sa nu se altereze, de „facut viata frumoasa”, in termeni pe intelesul larg. Nu are de ce un copil sa fie un instrument de manipulare emotionala intr-o casnicie cu multe probleme de rezolvat. In caz de rupere micutul este singurul care are de suferit, marcat de o relatie superficiala, alegeri la repezeala facute de parinti prea grabiti sa stea la o analiza sincera despre cum ar trebui procedat ca nimeni sa nu aiba de suferit in caz de separare, iar cel mic probabil se va transforma in adultul fara incredere in cei din jur, fara ideea de armonie ori fidelitate. Merita ca destinul unui copil fara putere de decizie sa fie pecetluit de alegerea egoista a doi adulti? Raspunsul il stim cu totii. Pana la o noua postare sa auzim numai de bine!

Alegeri si consecinte

 

 

 

4 gânduri despre „A avea copil cu un arab, bilet norocos in „loteria” numita casnicie?

  1. Mihaela,draguta cu femeile in impas,mereu gata sa ajute si sa salveze un rau inainte de a se produce.Dumnezeu sa dea minte acelor femei si sa le constientizeze de situatia asta,asa de clar descrisa de tine.un abrazo grande.

  2. Buna, Mihaela! Cred ca tu ai perfecta dreptate. Un copil nu reprezinta o garantie pentru o casatorie fericita sau ” sigura”, asa cum cred unele femei care vaneaza un sot arab musulman. Aceasta regula este valabila in oricare parte de lume si indiferent de nationalitatea sau religia celor doi soti. In conditiile lumii actuale, in continua miscare, evolutie, deschidere, eu cred ca inclusiv barbatii arabi, cel putin unii, au renuntat la gandirea traditionalista si se comporta ca orice barbat din lumea asta. Dupa cum ai spus, importanta este calitatea relatiei, sinceritatea si disponibilitatea celor doi parteneri de a face totul ca sentimentele sa nu dispara ci din contra sa devina tot mai profunde.
    O seara buna si numai bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s