Printre vanatorii de oaze, intre soare si desert!

 In cam aproape oricimagese cultura, in special in aria culinara, painea joaca un rol decisiv. Adica omul poate supravietui cam oricarei situatii vitrege atat timp cat bucata de paine si apa ii sunt la indemana. Astazi aruncam o privire asupra bucatariei beduine, pentru a intelege viata din desertul Saharei, din partea egipteana, cea vizitata de mine. In Hurghada, pe vremea cand admiram Egiptul cu ochi de turist am ales, ca multi alti vizitatori, o excursie de o zi, in ceea ce turistic e stiut ca pachet de tip safari, experienta pe care cam toate hotelele din zona alaturi de ghizii locali o pot oferi doritorilor de nou. Si asa am avut ocazia sa mananc painea asemeni celei din imagine. Ajunsi in asezarea de tip beduin, din spatele muntilor pietrosi, fara pic de vegetatie, maini iscusite de beduina pregatesc pe loc acest traditional produs, si o data proaspat coapta, alaturi de paine se vor oferi miere si nuci musafirilor. O savurezi cum vrei, indulcita, varianta recomandata adesea de gazde, sau simpla, asa cum e ea de pe jaratec. Alegerea e a ta, e buna in orice fel, caci mirajul unei lumi nedescoperite ramane acelasi, pentru ca ei, beduinii, nu ingaduie in mod obisnuit sa li sellp vada adevaratele asezari din spatele muntilor de stanca. Ceea ce excursionistii cunosc sunt satele ansamblate in scop turistic, ca niste „copii” dupa cele autentice, pentru a intelege stilul lor de viata, din punct de vedere cultural. In sfera araba este cunoscut ca simbol al ospitalitatii momentul in care se serveste ceaiul. Nici beduinii nu fac exceptie de la acest ritual, la ei fiind probabil mai pronuntata ca oriunde in alta parte aceasta dovada de generozitate cu vizitatorii. Cafeaua si ceaiul ca dovada a prieteniei au radacini vechi, aici in inima desertului. Asa a fost si-n cazul nostru, ca oaspeti. E stiut ca in acest gen de excursii o data ajunsi, localnicii pregatesc de indata ceaiul, generos servit, dulceag si cu gust…de departe. Apoi pranzul, cu orez si carne de oaie, preparate in mod traditional, asa cum sunt obisnuiti ei, oamenii dintre vant si nisip, calatori prin timp si mereu invingatori in fata arsitei si frigului patrunzator al iernii. In regatul lor din dunele Saharei, din inima nisipului cand auriu, cand caramiziu, beduinii aleg sa co943945_986600091434346_74628373730001707_nnstruiasca lacase de rugaciune, moschee micute in culori vii, aprinse, care pot fi vazute de la o distanta considerabila atunci cand crezi ca peisajul nu-ti mai ofera nimic decat linii tremurande la orizont. Moscheile nu vor fi daramate o data ce vremurile aprige prind colti si-i mana pe nomazi din loc. Din moment ce sursa de apa se epuizeaza, triburile de arabi calatori se stramuta spre zari mai prietenoase, lasand neatinse locurile in care-l slavesc pe Allah, pentru nomazii care vor veni, pentru sufletul lor…
                                                                                                                     Arome beduine-n sufletul Saharei
 
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s