Un restaurant la care sa NU te duci!

Eh, dragii mei, va povestesc de ceva vreme d4173184821_abba9c3147espre Orient, cu un inchipuit rol de Sheherezada moderna, dar astazi credeti-ma povestea mea nu va fi una atat de placuta. Cum nu a fost nici seara in care am experimentat restaurantul cu pricina. Abou Aly pe numele sau. Dar numai numele a ramas de el, clarificandu-mi-se ca serviciile oferite acum nu au legatura cu faima pe care locul si-o castigase in timp printre iubitorii de peste, caracatile si alte vietuitoare delicioase la gratar de prin valurile Marii Rosii. Se spune ca o data, demult, oamenii calatoreau kilometri buni din Cairo doar ca sa manance supa de peste oferita la taverna de pe coasta Ain El Sukhnei, loc unde se mai gasesc si fructe de mare, perpelite pe jaratec luminos, pe care numai „tata lui Aly” le putea oferi candva intr-un stil unic. Dar azi? Praf in ochi! Nepasare, intarziere, obraznicie si filme indiene atunci cand iti ceri drepturile de client si le strigi neobrazarea in ochi. Va spun sincer, daca vreti sa mergeti in vacanta pe coasta Marii Rosii si alegeti Ain El Sukhna, NU va duceti la Abou Aly. Acum sa spun DE CE, lista de motive adica:

– Personal nu exista. La ora de varf, joi seara, doar un baietandru de vreo 13 ani serveste un restaurant pe doua nivele. Cel care fastuos ne promite cina regala este chiar patronul, cel care dupa cum am observat este si bucatar.

– Nu exista conceptul de sare si piper la mese. Vrei sare si piper? Pai de ce? Pestele nu e destul de sarat?

– Intre felurile de mancare exista o pauza de cel putin un ceas. Si asta pentru a lasa timp bucatarului sa pregateasca ceva „autentic”. Mori de foame, dar mori cu stil. Si eventual  piscat de tantarii nabadaiosi, de numarul zecilor pe gleznele prea indraznete sa nu fie acoperite la mare.

– Vrei lamaie? Ti-o aduci singur, eventual baietasul care te serveste ti-o intinde pur si simplu in mana.

– Painea vine la urma. Asta pentru ca ai cerut… in mod normal chiar nu era cazul sa si vrei.

– Indraznesti sa te enervezi? Sa vezi ce se enerveaza bucatarul care sta atata timp in miros de ceapa prajita doar sa te satisfaca pe tine!

– Acum e vremea platii, complete, fara comentarii, eventual cu o multumire pentru bucatele alese, de ce nu si-un bacsis. Drum bun si mai poftiti pe la noi!

Eh nu-i asa ca v-a placut sederea la micuta taverna orientala cu „de-ale gurii”? Poftiti pe la „tata lui Aly” cand aveti chef de-o seara ratata, la o cina in care sarea, piperul, painea, lamaia sunt de ordinul fitelor.

Aventuri gastronomice

 

6 gânduri despre „Un restaurant la care sa NU te duci!

  1. Buna seara, numele meu este Marian Stoica si imi place foarte mult cultura, arta si limba araba!
    Imi place foarte mult mancarea traditionala araba!
    Cu consideratie, Marian Stoica

  2. Sa-ti spun si eu de un restaurant in care friptura a venit dupa jumatate de ora in care ni s-a dat sa ne bucuram de o sticla de bere adusa fara pahare si odata cu venirea fripturii care era prajita cel putin a treia oara dupa ce alti clienti au renuntat la ea?
    Acelasi restaurant in care pekinezu poatronului isi marca teritoriul la fiecare picior de masa si unde, pentru ca am renuntat la friptura dupa ce am platit-o, am fost rugati sa o luam cu noi la pachet, pusa intre doua felii de paine? 😆

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s