Cele doua fete ale hijabului si tinerele credule-n povesti cu Alaadin

Trebuie mentionat ca posd9fb1375d73bb799abd6bea069eb96f3tarea in sine nu se adreseaza nicidecum romancelor care cred cu tarie in insemnatatea valului atunci cand se convertesc la Islam si decid sa-l poarte. Pentru acelea nutresc respect si consideratie, mai ales ca de-a lungul timpului alaturi de unele conationale am ridicat probleme interesante de discutat, pe marginea studiilor islamice pe care le urmez. Si da, concluzia este ca acestea nu sunt convertite de „foaie verde si-un trifoi”, ele chiar cred in aceasta religie si au opinii inteligent formulate cand se discuta despre ea. Intrebarile nu le prea surprind si nici nu sunt prinse cu lectiile neinvatate. Dar cum nu despre ele este vorba atunci cand ne referim la „hijabul fatarnic” este aproape imposibil sa nu ne gandim la acele romance care in loc de Islam folosesc „Islamism”, habar nu au ce este acela principiul Tawheed-ului, al Unicitatii lui Dumnezeu in Islam, practic baza religiei pe care pretind c-o urmeaza, dar afiseaza o piosenie iesita din comun prin fel de fel de expresii religioase menite sa atraga doar atentia celor din jur despre schimbarea care a intervenit in viata lor, respectiv, convertirea. Un fel de „vai tu, eu nu sunt ca tine, eu sunt altfel… eu sunt dintr-o alta lume, mananc diferit, ma imbrac diferit, gandesc diferit…in concluzie sunt foarte tare!” In religia islamica discretia este incurajata, insa cum ele nu stiu nici macar aspectele de baza ale religiei, cum ar putea sti ca a face parada cu decizia luata este din start o greseala? Consider ca aceasta atitudine isi are radacinile in ignoranta, pentru ca din pacate, multe traiesc cu senzatia ca ideea de casatorie cu un musulman atrage dupa sine automat si convertirea la Islam. Nu este adevarat, acest lucru ar trebui sa se intample doar din proprie alegere, Islamul da voie barbatului musulman sa ia de sotie orice femeie de religie monoteista, iudee, crestina sau musulmana. Si atunci probabil intr-un exercitiu de sinceritate cu ele insele si dupa o discutie „cu cartile pe fata” cu sotul arab musulman, ar exista mai putine cazuri de „hijab fatarnic” pentru „prins arab in plasa” iar numarul musulmanelor convertite din proprie alegere s-ar contura in mod evident. Nu ar mai exista nici tristele cazuri de schimbat abaya cu fusta mini in baile de aeroport in drum spre Romania, cum din pacate unele procedeaza de teama de a nu fi judecate. Fetele acestea probabil nu-si dau seama cat este de grav sa te joci cu religia in acest mod doar de dragul unui barbat. Multe isi iau informatiile de prin filme, ceea ce desi e naiv, e mai putin de condamnat, pentru ca, la urma urmei nu toti ne-am dori o viata ca74f74daa28ba8a44d4d126cbe76382df-n filme? Altele isi iau informatiile despre trairea „visului arab” tot de la romance nesincere, care nu spun si partile mai putin placute care se vor ivi cu siguranta, daca alegi Islamul fara sa simti, daca o faci sub imperiul emotiilor de a te casatori cu un arab. Acelea care au experienta si evita sa spuna ca o religie imbratisata de conjunctura sau doar pentru a impresiona un posibil partener de viata le vor ghida pe cele nestiutoare spre suferinta, confuzie, in final separare si raspandirea de zvonuri ireale despre o lume si o religie pe care pur si simplu tinerele cu fluturi in stomac nu le-au inteles. Sunt foarte rare cazurile cand o romanca vorbeste despre ce nu-i place, despre drame, in perioada casniciei cu un musulman. Mai toate tragediile apar abia dupa divort. Si atunci sunt tentata sa ma indoiesc de sinceritatea multora care prezinta aceste cazuri, sa cred ca abia cand au pierdut „turta” si nu mai sunt sanse de recuperare se decid din Romania, deziluzionate, sa povesteasca drama vietii lor. Putine se rezuma din aceasta pozitie doar la ce au trait ele, ci cu o ura inexplicabila jignesc intreaga natiune si religie. Joaca de valurile arabesti si pozele cu ochi puternic conturati cu kohl s-a sfarsit, nimic din vraja povestii arabe nu a mai ramas. Si de ce? Din lipsa de informare, din lipsa de interes sa inteleaga unde merg si mediul in care cel iubit s-a dezvoltat ca om. Pot spune ca lumea araba inca e frumoasa, inca sunt oameni buni peste tot si sunt cu adevarat romance care au inteles Islamul independent de traiul langa un barbat din aceasta societate. Nu anulez nici posibilitatea unor mariaje ghinioniste in care romancele pot pica nevinovate, dar as dori sa se ia-n consideratie si faptul ca sunt femei care intra nepregatite intr-o lume noua, fara pic de cunostinte despre mediul in care aleg sa traiasca, si care au impresia ca viata in lumea araba egal covorase zburatoare, comori nesecate cu aur si diamante, si un „print calare pe camila alba”. O data ce se izbesc de grija zilei de maine, de soti care isi pierd din aura de Alaadini, de poluare, mancare diferita de cea romaneasca, un alt ritm de viata, alte obiceiuri si asteptari in societate, au tendinta de a invinovati pe cei din jur, mai putin pe ele de alegerile facute. E adevarat ca sunt si foarte multi arabi nesinceri, mai ales daca vin prin Romania incercand ei la randu-le sa isi schimbe viata, dar acolo este o alta situatie pentru ca femeia are alte optiuni la ea in tara in caz ca nu se mai regaseste langa omul pe care adineauri i5ac4dd6f366c8318d60d7ddac845f3e4l iubea, sau se simte folosita ori tradata. Intorcandu-ne la subiectul topicului, de concluzionat ar fi ca pentru a evita fatarnicia purtarii de hijab doar pentru a ne garanta lozul castigator alaturi de un arab, singura solutie este informarea din surse autentice si nu dupa ureche! De ce sa ne-mbatam cu apa rece si sa tragem cu urechea la povestea frumoasa a unei romance cand nu neaparat asta ni se poate intampla si noua? Si atunci oare ce poate fi mai potrivit decat o discutie sincera despre personalitatea si ideea de fericire alaturi de partener? Acum inevitabil ma gandesc la zicala care desi pare cliseu, este foarte adevarata: „cine te iubeste, te iubeste asa cum esti”. Ma indoiesc de faptul ca un barbat care vrea sa-ti schimbe aspectul, religia, modul de a gandi este un barbat care te iubeste pe tine si nu pe cea pe care vrea el s-o creeze. Multe fete nu-si pun aceasta intrebare si e pacat. Asa irosesc ani si tinerete langa cineva total nepotrivit, care nu le poate intelege sufletul si ideea de fericire din perspectiva romaneasca. Si e trist.

Searching for happiness

4 gânduri despre „Cele doua fete ale hijabului si tinerele credule-n povesti cu Alaadin

  1. Foarte adevarat, desi eu cred ca aceste consideratii pot fi extinse la modul general. Multa lume cade in deziluzia post casatorie deoarece a cumpanit prea putin inainte, s-aruncat intr-o viltoare pentru care nu era pregatit/a.

  2. Foarte frumos si la obiect ai scris. Parerea mea este ca cele despre care faci vorbire sunt de felul lor nepregatite indiferent cu cine sau unde traiesc sau vor sa-si faca viata. Este caracteristic unor oameni sa trimita responsabilitatea faptelor lor pe umerii altuia si de trufie nu se duce lipsa in nici o religie. Aceste fete sunt lipsite de interesul pentru o viata corecta si sunt genul care cred ca-L pacalesc si pe Dumnezeu .. O Duminica placuta. Te pupic cu drag ❤

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s