„Alchimistul” sau cautarea fericirii in desert

N-o sa fiu eu pralchimistul-coelhoima care vine cu noutatea ca a citit „Alchimistul” lui Paulo Coelho, asta e clar, insa da, si eu ma numar printre cei care nu  pot trece cu vederea aceasta lucrare o data ce ii sfarsesc ultima pagina. Nu e o carte de pus in raft si sters de praf din cand in cand, e o carte de discutat, apreciat, analizat ca si mesaj. „Alchimistul” a picat la tanc in timp ce ma rupeam de aglomeratia din Cairo si-mi petreceam vacanta ieri incheiata pe coasta nordica a Egiptului, la Marea Mediterana, in zona pe care localnicii au numit-o „Borg Al Arab”. Destinatia e de departe una tare potrivita cititului, savurarii sezonului de vara cu tot ce inseamna el pe coastele mediteraneene, plaje fine si albe, valuri turcoise, strigate de pescaruri si vant ce parca poarta cu el miresmele florilor de maslin ale insulelor grecesti pana aici, in Egipt. Mediterana intradevar aduce cu ea binecuvantarea unui aer proaspat, remediu nepretuit pentru locuitorii unei capitale aglomerate, sub stapanirea absoluta a soarelui, precum Cairo. Pasionatii de cultura araba nomada probabil ar gasi aici si o ocazie de a observa beduinii de pe teritoriul Egiptului cum isi vand marfurile prin souk-urile locale, vorbind un dialect specific lor, in haine ce duc cu gandul la o apropiere cu cele de pe teritoriul saudit. In unele magazine se vand si produse libiene, dat fiind ca ne aflam pe drumul care duce spre tara vecina din Vest, iar ca preturi in general sunt mai scazute decat in capitala, o sansa de aprovizionare la cheltuieli mai mici pentru doritori. Alexandria, al doilea oras ca marime din tara, este aproape de aceasta zona, la fel si briza marii si pestele proaspat numai bun de trantit pe gratar si condimentat cu arome care mai de care mai orientale, in asa fel incat sa simti ca-l mananci intr-o tara araba nicidecum pudrat cu malai, prajit si stropit cu mujdei, cum tot romanul il gusta in Duminicile in familie. Revenind la carte deci, era pacat sa n-o citesc in asa decor relaxant, fapt ce m-a facut s-o consider una dintre favorite, pentru ca mesajul mi-a mers la suflet. Povestea este simpla, insa stilul impecabil al scriitorului te face sa ramai cu senzatia ca uneori, in graba noastra de a nu rata nimic, pierdem din vedere cel mai important lucru: trairea legendei personale, a visului suprem care ne conduce viata, face ca inimile noastre sa vibreze. Un pastor spaniol, pe numele sau Santiago, este indragostit de calatorie si decide sa-si vanda oile pentru implinirea Legendei Personale, a unui vis: acela de a-si gasi comoara ascunsa la piramidele egiptene. Astfel, in simplitatea si naivitatea sa, tanarul Santiago isi urmeaza inima si paseste pe pamant african ascultand sfatul unui misterios  rege, dar si indemnul tigancii care ii confirma visul ghicindu-i in palma ca intradevar exista comoara sa, undeva la capatul desertului nord african, in Egipt. Santiago este mai intai praduit de bani intr-o piata marocana din Tanger, lucreaza ucenic la un magazin de cristale, deprinde araba, o limba ciudata a localnicilor pentru tanarul pastor si interactioneaza cu oamenii care au obiceiuri stranii. Se alatura unei caravane care se indreapta spre pamantul mult visat si astfel tanarul din Andalusia se expune riscurilor desertului, unde in lungul drum spre piramide ar putea cade victima pradatorilor salbaticelor triburi, alaturi de un tovaras englez interesat de tainele Alchimiei. In tara mult visata o intalneste pe beduina Fatima, o tanara a desertului de care se indragosteste. Mesajul este ca fiecare paulo-coelho-alchimistul2dintre noi avem o Legenda Personala pe care trebuie sa o urmam, iar o data ce ne hotaram sa luptam pentru visul nostru, Universul va conspira la implinirea sa. Cuvantul in jurul caruia curge firul romanului este „Maktub„, in limba araba avand sensul de „Ceea ce este scris”. Merita citita, eu cu siguranta voi astepta parerile voastre!

Lectura la marginea Mediteranei

Anunțuri

2 gânduri despre „„Alchimistul” sau cautarea fericirii in desert

  1. Frumoasa carte. Merita citita. Ca si Santiago sunt multi oameni care si-au gasit „comoara”pe meleaguri arabe si invers. Adevarul este ca orice am intreprinde noi, viata ne duce acolo unde trebuie sa ne implinim destinul ❤

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s