„Cel care ma asteapta”, o carte care smulge lacrimi

Cand m-am apucat de Parinoush-Sanieecitit „Cel care ma asteapta” nu ma asteptam sa-mi intre asa mult la suflet, si asta pentru ca nu era prima oara cand citeam o carte despre societatea iraniana si traditiile de acolo. Insa de cum ma afundam mai mult in lectura, autoarea a reusit sa ma prinda in mrejelele cuvintelor ei, astfel ca mi-a smuls ceva lacrimi. Ca sa nu „vand” din tainele cartii prea mult, am sa va spun ca Parinoush Saniee descrie cu multa naturalete, fara limbaj pretentios, destinul tinerei Masumeh, o adolescenta iraniana casatorita cu un barbat ales de familie conform traditiilor din tara sa. Desi nu va cunoaste niciodata dragostea celui pe care-l iubea cu adevarat, un tanar farmacist pe nume Saeid, indepartat cu violenta de catre fratii acesteia, Masumeh evolueaza de-a lungul povestii ca o mama eroina si sotie devotata intr-un peisaj al framantarilor politice care o vor pune de multe ori in pericol pe ea si pe cei dragi. Sotul ei, Hamid, mereu absent si preocupat de politica, o incurajeaza sa aiba o viata proprie, insa nu o va sustine nici macar in momente de maxima nevoie din viata sa, respectiv nasterea propriilor sai fii. Masumeh va cunoaste singuratatea, umilinta fratilor, a parintilor, a propriului sot, dar asta nu o va transforma intr-o femeie oarba si ignoranta, caci Masumeh isi petrece timpul liber devorand cu nesat cartile si dorindu-si cu ardoare sa-si continue studiile. Dupa loviturile seceratoare pe care de-a lungul anilor destinul i le „serveste” rand pe rand, in sfarsit misiunea de a-i sti in siguranta pe copiii ajunge la capat, in tot acest timp ea luptandu-se de una singura pentru ei si viitorul lor. Ca un joc enigmatic, destinul i-l readuce in fata pe Saeid, singurul barbat pentru care inima ii batuse vreodata si pare ca viata de aceasta data ii va reuni pentru totdeauna. Nu va fi asa, caci Masumeh desi ramasa singura in urma mortii unui sot mereu absent, cu aparitii mai degraba fantomatice in peisajul domestic, se va izbi de egoismul celor trei copii care nu pot concepe ca o femeie iraniana la cincizeci de ani sa-si poata reface viata langa un nou sot. Pentru a mia oara Masumeh se va sacrifica lasandu-l pe Saeid sa plece, in ciuda faptului ca era tot ce-si dorise vreodata. Merita citita, este o carte care va va tine cu suflarea la gura pagina cu pagina.

Magia lecturii

 

 

 

14 gânduri despre „„Cel care ma asteapta”, o carte care smulge lacrimi

  1. interesant…
    mereu sa traiesti pentru fericirea altora…
    dar de ce sa fie asa??? doar pentru niste obiceiuri???
    poate tocmai de aia cartea „smulge lacrimi” pentru ca este ceva ce trebuie schimbat…

  2. Multumesc pentru recomandarea romanului. Este un subiect interesant mai ales ca ne exprima puterea iubirii unei femei dusa pana la sacrificiul de sine. Realitatea exprimata este aceea de care ne lovim toti oamenii ca oricata intelegere si iubire avem fata de cei de langa noi , se intampla sa realizam ca am trait o viata langa un zid numit egoism , zid care se aseaza in mintea si inima multor oameni indiferent cat de apropiati ne sunt facandu-i astfel sa para altceva numai oameni nu. Asta este o parere a mea, chiar daca este gresita din motive de necitit si nestiind subiectul decat din prezentare important este ca si-a atins scopul , acela de a dori sa citesc aceasta carte Te pupic .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s