O seara norocoasa pentru violonistul din Al Hussein…

Al Hussein M111654947_629fa8aa10_oosque este una dintre cele mai frumoase moschei din lume situata in Midan al Hussein, in apropierea bazarului Khan al-Khalili. A fost numita asa in cinstea nepotului Profetului Mohamed, al carui cap se crede ca a fost  ingropat sub moschee. Nu mai sunt vizitatorii de alta data, e drept, dar asta nu ii impiedica pe egipteni sa spere la succesul turistic care nu cu mult timp in urma era o realitate aici. Intamplarea a facut ca eu sa ma aflu acolo zilele trecute, dornica sa ascult muzica Egiptului din vremea sultanilor, sa vad chipurile oamenilor din Hussein care pastreaza arta si melodiile specifice acelor timpuri pana-n zilele noastre. Eid-ul Adha (Sarbatoarea Sacrificiului)  s-a sarbatorit saptamana trecuta vreme de patru zile in Egipt. Cu aceasta ocazie musulmanii  comemoreaza actul de ascultare suprema al lui Ibrahim de a-l sacrifica pe unicul sau fiu la cererea lui Allah. Insa Allah vazand intentia acestuia, inlocuieste copilul cu un miel care va fi sacrificat in locul sau. Urmand acest exemplu in fiecare an musulmanii cu dare de mana sacrifica miei, capre si oi, impartind carnea saracilor. Dar sarbatoarea a trecut, iar eu ma aflam in fata unui ceai de menta, rontaind alune cu cativa apropiati si ascultand talentatii muzicieni care cantau pe la mesele din apropiere. In Piata Al Hussein viata se desfasoara dupa alte reguli, pentru cei lipsiti de noroc. Exista teritorii marcate, clienti deja ochiti pentru a fi preluati in asteptarea de bacsisuri, concurenta si mult talent in a negocia suvenirurile care, daca nu esti atent, iti sunt practic varate sub nas, in asteptarea platii. O lume a vanzatorilor, a artistilor de-o zi, a talentatilor in vorbe, in care doar cei tari si „scoliti de viata” pot supravietui. In stanga mea, la o masa alaturata, o familie de sauditi ascultau fascinati de cultura Egiptului, versurile pline de farmec ale unui muzician. Acesta, cu camasa modesta dar curata si perfect calcata, carandu-si vioara in spate, se apropie plin de speranta de ei. Era seara sa norocoasa, avea sa castige niste banuti. Dintr-o privire isi chema tovarasa, o aparitie neobisnuita, caci rar se intampla ca o femeie la o varsta atat de inaintata sa cante la oud. Dar ce mai conta? Cu priviri umede si fastacite cantaretii cerura politicos permisiunea barbatului din familie sa se aseze la masa lor. Aveau sa cante o melodie despre trecutul si maretia tarii in care s-au nascut. Sauditul, pregatit sa asculte, inregistra pe smartphone-ul  de ultima generatie prestatia artistica a muzicianului „de Hussein”. Colega muzicianului insa n-avea sa fie norocoasa, caci instrumentul sau vechi avea s-o lase balta in ochii arabilor, chiar cand trebuia s-o ajute mai mult. Inghitind in noduri, violonistul incerca din rasputeri sa salveze momentul. M-a simtit ca-l urmaresc si se uita la mine, zambind incurcat. Nu era un om al strazii, probabil la viata sa fusese profesor de muzica. Dar „nebanuite sunt caile destinului, numai Allah stie”, ar fi spus el, daca l-as fi intrebat cum de a ajuns sa cante pe la mese. La inceput corzile viorii scartaira neputincios. Un coleg rival, robust, cu mustata intoarsa la colturi, astepta ranjind ca el sa dea gres si sa-i ia locul, in vreme ce eu ma rugam sa ii iasa melodia. Sauditul nu si-a pierdut rabdarea, si nici femeile din familie, se pare. Erau mai preocupate insa de tatuarea cu henna a mainilor decat sa vada ce-i cu instrumentul vechi al omului. La inceput un scartait, dupa, un sunet cam domol…in final, in noaptea instelata strunele viorii au inceput sa rasune printre vanzatorii de covoare, bratarile orientale si baietandrii care roiau cu tavile de ceai sa-si serveasca clientii. Violonistul se uita la mine si-mi zambi usurat. I-am zambit si eu, bucurandu-ma ca „fentase” ghinionul. Sauditul, multumit ii facu semn sa mai cante o melodie. Era o seara norocoasa in Al Hussein pentru domnul cu camasa perfect calcata, dar fara soarta…

Muzicienii din Al Hussein

Anunțuri

10 gânduri despre „O seara norocoasa pentru violonistul din Al Hussein…

  1. Tulburatoare lectie de viata. Nu stim niciodata ce ne aduce ziua de maine. Important este sa nu ne pierdem credinta si speranta. Omul acesta a inteles f. bine si si-a folosit harul lasat de Dumnezeu, har ce-l ajuta sa supravietuiasca. Sensibila postarea si asa de natural descris totul ca parca tu esti acela care a trait asa ceva. Multumesc draga mea.

  2. Sunt oameni care simt muzica altfel decat noi. Sunt putini, dar ei respira, gusta si ating nu numai aud sunetele, instrumentul sau vocea lor e o prelungire a sufletului mai mult decat o prelungire a trupului. Unii au devenit genii altii s-au pierdut in tarana, unii in nisipul indepartat….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s