Ipocrizia, ca sport national

In ulticute-hot-sexy-teen-vector-girl-girls-gossiping-celebrity-news-blog-site-gossip-chica-incmii ani am cunoscut diferite conationale maritate cu arabi si pot spune ca expresia de „mare ti-e gradina Doamne” isi gaseste perfect rostul in cele vazute de mine. Ar fi nedrept sa le bag pe toate romancele in oala cu bolboroseli de ipocrizie, minciuna, lauda si ignoranta, pentru ca sunt si doamne, fie musulmane ori crestine, cu care chiar tin legatura si care si-au pastrat capul pe umeri. De regula acestea sunt trecute prin viata sau sunt firi naturale, directe. Cu acelea poti schimba o gluma autentic romaneasca si imparti retete ca la mama acasa. Dar astazi nu am sa vorbesc despre ele, ci despre partea iritanta a romancelor maritate cu arabi. Acele fete care vizionand ani la rand filme siropoase au ales sa-si uite originile de dragul „arabizarii” totale in fata sotilor, probabil considerand ca asta le va aduce casnicii perfecte si un trai ca-n puf. Au ales sa-si puna val pe cap fara sa se gandeasca o clipa la insemnatatea acestui lucru, ci doar de dragul schimbarii ori de a fi pe plac sotilor, nicidecum considerand ca necunoscand noua religie, le tradeaza de fapt pe ambele si isi mint si partenerii de viata, ba chiar se mint si pe ele insele. Acelea de regula plang in pumni in casa si abereaza pe site-uri ca sunt printese, incercand sa-si continue viata falsa, de teama singuratatii. Daca mai demult mi-am exprimat indignarea fata de romanii din tara care judeca religia si cultura unor tari pe nu le cunosc sau de care au citit doar prin carti, ei bine nu am nici o problema sa recunosc ca in tari precum Egipt, Arabia Saudita sau Emirate barfa „made in Romania” e in plina extindere. De ce? Banuiesc ca de neimplinire interioara, prea mult timp liber fara rost ori pentru a o face pe X-leasca sa moara de ciuda ca ea o duce mai bine decat cealalta. Si uite asa multe dintre ele cat e ziua de lunga printre doua tocanite si o ciorba isi pierd vremea pe net insiruind amanuntit programul lor casnic, cu expresii religioase luate din Qura’an dintr-o apriga dorinta de „arabizare” fara rost, de parca si strabunicii lor ar fi trait printre dunele desertice. Asta m-a dus cu gandul la romanii „italienizati” in mai putin de doua luni de munca in constructii, care desi rapid revin in comunele de origine, au un accent ciudat in discutii. Trebuie stiut ca exista si musulmanele romance care au ales Islamul din proprie convingere, fara dorinta de a face un show ieftin din asta, insa acelea de putine ori ies in evidenta pe site-urile de socializare, ele chiar practicand religia aleasa. Fatarnicele comunitatilor virtuale insa nu de putine ori incep a-si expune programul ridicol din viata de zi cu zi (cu dorinta evidenta de lauda, desi chipurile, ele nu intentionau asta ci doar doreau sa socializaze cu alte romance), dar in mod ciudat nu uita sa specifice kilogramele de aur achizitionate zilele trecute dintr-un anumit mall ori souk, vilele in care-si duc traiul, masinile si job-urile sotilor, ori marcile de tablete si iphone-uri pe care le folosesc pentru a naviga pe net. Evident, intr-un stil dulceag si excesiv de prietenos. Aceste „adaugiri” in discutiile amiabile ale „evlavioaselor musulmane” sunt, bineinteles pur intamplatoare, niciuna dintre ele nu intentiona sa arate ca „a luat arab si s-a ajuns”. Ele niciodata nu ar fi intentionat sa-si declare aceste bunuri in discutiile cu alte romance, evident, ci intamplarea a facut posibil acest lucru. Ele nicidecum nu vibreaza de bucurie la gandul ca auzindu-le fantasticele insiruiri, alte romance ar ravni la stilul lor de viata. Si atunci imi pun intrebarea, suntem chiar asa „fomisti” unii dintre noi, ca atunci cand ajungem sa ne schimbam traiul, vrem sa compensam dorul de tara natala sau compromisurile facute prin lauda ieftina si titulaturi de false doamne? Suntem unii dintre noi chiar asa de batuti in cap sau neajunsi incat sa credem ca astfel de lucruri pot cumpara naturaletea si personalitatea dobandita in tara natala, cea care ne-a format ca romani? Poate unii dintre voi veti crede ca in spatele fiecarui om se ascunde o poveste si unii incearca sa-si compenseze nereusitele cu nimicuri materiale. Nu am sa neg ca se poate si asa. Dar pentru ipocrizie si prostie la varste la care adultii sunt responsabili pentru formarea altor viitori adulti, pentru cei care traiesc sa iasa in evidenta doar prin astfel de lucruri, uitand de tot ce a contribuit la formarea lor ca oameni, respectiv familie, cultura si tara natala, atunci cand ajung prin tari straine, eu sunt mai rezervata. Nu prea ma incearca sensibilitatea si intelegerea in privinta acestui gen de „surate” si chiar imi intareste ideea, ca, din pacate, noi romanii, avem ipocrizia ca sport national.

Hard to be yourself

18 gânduri despre „Ipocrizia, ca sport national

  1. asa de frumos scrieti incat nu imi pot retine un zambet de simpatie ce ma incearca ori de cate ori citesc articolele dvs.despre bun simt si educatie,despre calitatea unei vieti traita frumos,despre autenticitate si stil ,despre modestie si prietenie pot discuta real doar f putine persoane .iar acestea greu pot fi racolate din randul multimii.presupun ca trebuie sa fie anumite domnisoare care se bucura de un aspect fizic placut si care odata ajunse acolo devin,,buricul pamantului,,in propria acceptie.superficialitatea si kitchul sunt elemente comune in viata acelora care nu reusesc sa se evidentieze altfel decat etaland nimicuri.am remarcat in dvs un caracter deosebit si pentru acesta cat si pentru calitatea articolelor pe care le citesc cu deosebita incantare va urez sa fiti fericita acolo unde va aflati si Dumnezeu sa va mangaie sufletul!cat despre ipocrizie….subscriu cu toata convingerea…aveti dreptate!va pup!

  2. Ai dreptate in tot ce ai postat. Multe surate si chiar surati cand ajung in tari straine uita de unde au plecat si vad locul pe care si l-au ales ca a doua patrie o sosea frumoasa plina cu de toate si mai ales cu caini care umbla cu covrigul in coada. Cu faptul ca ipocrizia este un sport national nu prea inclin sa-ti dau dreptate. Cei care se manifesta cum ai descris nu sunt oameni de valoare ai tarii de origine. Scriu la modul general pentru ca nu exista padure fara uscaturi insa la noi , fata de multe alte tari ale lumii s-a muncit mult inca dinaintea asezarii comunismului cu forta, la pierderea simtului national. De aici maimutareala generatiilor care nu au primit educatie in familie, care nu s-au obosit sa invete, sa se slefuiasca pentru a intelege ce inseamna dragostea de neam si patrie. Exemplele negative s-au manifestat la noi in tara cam peste tot, in toate domeniile asa ca daca familia nu a putut sa imbogateasca spiritul copilului cu legi sfinte privind morala si religia s-au nascut aceste specimene care nici macar Sinele nu si-l cunosc si nu si-l apreciaza. Femeile romance de care vorbesti arata f. clar ca sunt femei frustrate care braveaza in virtual pentru a-si ascunde realitatile . demonstreaza ca sunt superficiale, ca au putini neuroni si sunt lipsite de demnitate si conditia de om adevarat asa cum ne-a creat D-zeu. Ceea ce au visat a fost o palma grea in realitate pe care au primit-o. Ca si in tara obiceiul majoritatii (datorita lipsei de educatie si cultura) desi poate au migrat catre oras sa-si duca traiul, este acela de a se uita peste gard in curtea vecinului si a vedea gunoiul de acolo , nu barna de mizerie si prostie care zace la ei. Este adevarat ca in majoritatea relatiilor virtuale intre femei nu se scrie mare lucru decat banalitati pentru ca este cam greu pentru persoanele superficiale sa trateze si alte subiecte ori nu se vrea sa se stie mai multe ceea ce nu pot sa condamn stiind cate persoane rau voitoare defileaza in virtual peste tot. Ceea ce ma indurereaza este faptul ca din ce in ce mai putini oameni inteleg rostul nostru pe pamant si mai ales plecarea noastra spirituala. Daca s-ar gandi mai bine ca lasam haina trupeasca in pamant si spiritul eliberat se inalta de unde a venit s-ar preocupa mai mult de incarcatura pozitiva a spiritului pentru ca asta este singura avutie pe care o luam cu noi . Nimic din tot ce ne zbatem sa obtinem nu are valoare, totul se lasa si e mare pacat sa pleci cu un spirit pustiit , greoi care-ti ingreuneaza urcarea spre D-zeu Creatorul nostru.

  3. Poate ca a luat arab ca sa se ajunga, poate doar o dorinta de exotism..cine stie?! cert e ca nu s-au sfarsit b[rbatii nici in Romania si nici in Europa. Nu am nimic cu arabi, cultara araba e fascinanta dar cunosc destule femei care sunt la stadiul de ANIMAL pentru sotii lor arabi. Sa botezi copilul pe ascuns asta nu-i ok! Nu vad viabila o casatorie intre un membru al unei culturi milecare cum e cea europeana si unul care desii se proclama a fi condul de legile pacii si iubirii provoaca numai scandal si distrugere si orice incercare de a apara aceste struo-camile nu mi se par decat incercari esuate de autocompensare! (Parerea mea personala)

    • Iti respect opinia, nu-mi plac povestile abracadabrante cu zane si seici arabi. Totusi sotul meu este arab si casatoria mea, cu exceptia locatiei, nu a insemnat un sir de schimbari. Ambii respectam cultura si religia celuilalt. Conteaza mediul in care acesta s-a format ca om, tara de origine, precum si familia de provenienta. De multe ori acestea aduc toleranta si respectul in cuplu mai mult decat atunci cand ambii au aceeasi nationalitate. Totusi admit ca mariajul cu un strain implica un grad de risc mai ridicat decat cu un roman, daca doar ignoranta si dorinta de schimbare duc la acest pas.

  4. „Aceste “adaugiri” in discutiile amiabile ale “evlavioaselor musulmane” sunt, bineinteles pur intamplatoare, niciuna dintre ele nu intentiona sa arate ca “a luat arab si s-a ajuns”.” De ce doar „evlavioase musulmane”? De ce nu si evlavioase crestine? Poate ca dvs. nu a-ti intalnit, dar eu da. Am intalnit crestine casatorite cu arabi care sunt exact cum le-ati descris pe cele musulmane.Exemple sa dau am destule. Sunt total deacord cu ce a-ti scris dar, parerea mea este ca mentionand doar romancele musulmane nu e corect.

    • Bun gasit. De acord cu dvs ca exemple proaste pot fi peste tot, insa articolul vizeaza partea ipocrita a romancelor care vad in convertirea la Islam un soi de pasaport spre huzurul material nu si pe adevaratele musulmane demne de respect, care au ales Islamul din proprie convingere. Categoria vizata de mine este situata la polul opus religiei, undeva intre ingamfare si ignoranta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s