Ain El Sukhna, unde Suezul intalneste Marea Rosie

386742_2320656972483_1672780169_nCairo, sambata dimineata. Grabita, imi beau nescafe-ul si verific inca o data bagajele, de teama sa nu imi scape ceva care ne-ar putea strica dupa amiaza ce se anunta perfecta, la malul Marii Rosii, alaturi de prieteni. Cu doua zile inainte hotarasem sa lasam in urma pentru cateva ore capitala aglomerata si zgomotoasa, mai ales ca vremea ne promitea o baie de soare timpurie pentru inca un iernatic februarie. Locatia? Ain El Sukhna (in araba Ochiul Fierbinte), cel mai apropiat popas dintre Cairo si Marea Rosie, la doar o ora de condus spre Est, acolo unde Suezul isi ia ramas bun, imbratisand vapoarele lumii, la tranzitul dintre Occident si Orient. Apoi incepe Marea Rosie, calda, cu turcoaze si prietenii delfini, gata oricand pentru un spectacol in cinstea oaspetilor. Spre fericirea noastra, nici locul de „gratarit” nu a fost greu de gasit, mai ales ca aflasem si de omul potrivit la momentul potrivit, un paznic maruntel, khcu chip ars de soare, care in schimbul a cateva lire, ne-a facut imediat rost de scaune si masa, pentru un pranz memorabil. Totul in jur imi amintea de Romania, muzica, sfaraitul gratarului, rasul voios al prietenilor pusi pe glume, doar decorul era diferit. In spate, siluetele muntilor caramelizati si fara verdeata, ocrotiti de soare, in fata, un albastru fara margini, teritoriu al delfinilor saltareti si a cate si mai cate vietuitoare nedescoperite, dar care, tacute, ascultau muzica lumii de afara. Intotdeauna m-a fascinat destinul ” Micutei Sirene”. Desi aveam o varsta frageda atunci cand il citeam si reciteam pe Andersen, lacrimile imi curgeau de fiecare data la sfarsit de poveste, constienta fiind de drama fiintei neintelese din adancuri, cea care s-a sacrificat in numele dragostei. Am asteptat-o de multe ori la malul marii. Am cautat-o in Alexandria, cu doi ani in urma, gandind sukhnaca poate Mediterana mi-o va aduce pe eroina povestii daneze, in valurile involburate, cenusii, cu miros de frig european. Nu a venit. Poate nu era marea ei. Acum o asteptam pe stancile Marii Rosii, caci pestii colorati si delfinii formau un decor de poveste subacvatica, demn pentru un regat al sirenelor. In vecinatate, un vapor de hartie traversa canalul Suez, in drumul sau spre Mediterana. Parea de neclintit, un tablou exclus din lumea mea, o pictura inramata, dar ireala. Cu pranzul nu am avut prea mult de furca. Simplu si delicios, nu a trebuit sa ne rugam de foc prea mult sa prindem cate o bucata rumena de pui.  Fara doar si poate marea avea contributia ei la apetitul ridicat de care toti cei din grup dadeau dovada. A urmat shisha cu arome turcesti de mar si piersica, acompaniata de ceaiul pe jar fiert in stil arabesc. Si vremea s-a scurs cu repeziciune, cu umor, chicoteli si plimbari pe plaja pavata cu scoici rozalii, acolo, unde egiptenii au numit locul, „Ochiul fierbinte”. Soarele primavaratic usor, usor, s-a primenitkhg in nuantele rosietice ale asfintitului, valurile au devenit gri, iar frigul isi punea tot mai mult amprenta, descurajand orice intentie de prelungire a sederii noastre aici. Inainte de a lua drumul spre Cairo, am mai privit o data marea. Era gri si fara delfini. Sirena mea nu venise nici de aceasta data. Resemnata, am lasat in urma marea, afundandu-ne tot mai mult in desertul care avea sa ne duca spre capitala. Minaretele moscheelor la inceput timide, apareau tot mai des, semn ca orasul era aproape. La fel si oamenii, si grijile. Totusi nu simteam deloc oboseala, ma intorceam optimista, cu bateriile incarcate. Cateodata mai avem nevoie si de povesti cu sirene, pentru a trai frumos realitatea…

Cantec de sirena

8 gânduri despre „Ain El Sukhna, unde Suezul intalneste Marea Rosie

  1. Ai dreptate draga mea : mai avem nevoie de povesti cu sirene pentru a trai frumos realitatea. Ma bucur ca ai avut o plimbare minunata la Öchiul firbinte”si m-a induiosat cum ai spus ca totul ti s-a parut ca-n Romania doar peisajul era altul. De cate ori citesc ceea ce ne prezinti, datorita talentului tau ajungi la inima fiecaruia si drept sa-ti spun ca traiesc totul ca si cum as fi fost si eu acolo . Asta se cheama ca pe langa talentul tau mai ai si har pentru ca doar oamenii cu har ajung la sufletul celorlalti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s