„Misiunea” safari si amintiri din satul beduin

507694811_6d9a786bec_zTrebuie sa recunosc ca una dintre cele mai interesante experiente traite a fost cand, cu ajutorul unui quad, am strabatut dunele roscate ale desertului, sa vizitam beduinii din imprejurimile Hurghadei. Pe de o parte, marea de un turcoaz ireal ne tragea sa-i mai ascultam o vreme povestile cu sirene si pesti colorati, pe de alta parte soarele portocaliu ne arata calea spre secretele de dupa muntii negri si stancosi ce strajuiau asezaminte nomade ale Egiptului. Inima imi batea cu putere pe masura ce lasam in urma resorturile hoteliere si luminile orasului. Desertul devenea tot mai adanc, inghitind pietrele mici si albe, care se pierdeau asemeni firimiturilor de paine din povestea „Hansel si Gretel”, si o data cu ele, disparea si orice indiciu spre civilizatie. Ghidul ne-a fost un egiptean prietenos care pe parcursul beduindinnerandcamelridexcursiei s-a dovedit a fi atat o excelenta calauza cat si un talentat povestitor, capabil sa vorbeasca araba, rusa, engleza si franceza cu o fluiditate de invidiat. Inca de la inceputul excursiei ne-a „echipat” cu asa zisele valuri palestiniene, menite sa ne acopere parul si fata, pentru a ne proteja de vantul neprietenos si nisip. Inainte de a intra in satul beduin, am facut un popas vreme de 10 minute, pentru doritorii de poze in inima pustietatii, acolo unde existenta unui pom infrunzit ar fi mirat pe oricine. Ghidul ne-a anuntat ca nu mai dureaza mult pana sa pasim in satul beduin. Imi amintesc cat de emotionata eram la gandul ca de aceasta data nu aveam sa mai mananc popcorn in fata vreunui documentar Discovery de la TV, cocotata in varful patului, ci aveam sa fiu ACOLO, in inima desertului, printre oamenii de care ma desparteau atat limba cat si cultura.

3Cateva locuinte captusite cu paie, covoare dungate cu rosu si negru, o moschee vopsita in verde si trei camile priponite in apropiere, erau semnele ca am ajuns printre locuitorii desertului. Femeile beduine, ascunse dupa valurile negre se apucara a coace lipie pentru musafiri, pe table incinse deasupra focului. Aceasta lipie ne-au servit-o cu miere si nuci tocate, fapt ce m-a dus cu gandul la celebra baklava. Ne-am asezat pe canapelele acoperite cu covoare de lana, vreme in care gazdele ne-au oferit ceai in paharele mici de sticla. A urmat pranzul beduin din care nu au lipsit kofta, orezul, lipia ori salatele de cruditati. Urmarind amabilitatea localnicilor si felul zambitor de a te imbia sa mananci, mi-am dat seama de ce popoarele arabe sunt renumite pentru ospitalitatea lor. De acolo, din mijlocul muntilor dantelati cu razele apusului de soare, simteam vraja povestilor pe care le iubeam, si din care, pentru prima oara faceam parte. Am privit in jurul meu fetele oamenilor, camilele si zambetul atat de diferit de ce apucasem sa vad pana atunci. Chipurile lor bronzate purtau amprenta desertului si stiam ca probabil niciodata nu aveam sa ii mai 33514248vad pe acei oameni. Totusi ei zambeau ca si cum ma nascusem printre ei. O femeie beduina, cu ochi cafenii imi facu semn sa urc pe camila. Am incercat rusinata sa ii arat ca imi este frica. Desi nu ii puteam vedea fata, am simtit din ochi ca este amuzata, ajutandu-ma sa ma ridic pe animalul care astepta sa ma plimbe. Acolo, sus, leganata in pas molcom, gandul m-a dus la vremurile biblice ale magilor. Asa ii pastram intr-o carte veche a copilariei, trei siluete pe camile, in cautarea copilului imparat. Noaptea se lasa peste locuintele nomazilor, focurile s-au aprins, iar ghidul ne-a facut semn ca e vremea sa plecam. Ne-am organizat quad-urile pornind usor, dupa calauza noastra, nu inainte de a ne lua ramas bun de la gazdele noastre. Cativa micuti au inceput sa alerge dupa noi, in speranta ca ne vor mai tine de musafiri. Nu a durat mult sa se opreasca-n loc, resemnati. Ei nu apartineau lumii spre care noi ne indreptam. Aveau sa ramana acolo, langa foc si camile, cu ai lor parinti care le indulceau copilaria in felul lor, cu lipie si miere. O data ce aveam sa trecem muntii stancosi, resorturile hoteliere, luxul, vanzoleala turistilor si briza marii aveau sa ne readuca in lumea pe care, vreme de cateva ceasuri o schimbasem pentru o aventura beduina, in amurg.

Un ceai si o poveste beduina

Anunțuri

12 gânduri despre “„Misiunea” safari si amintiri din satul beduin

  1. Minunat,incantator descrii…
    Te fericesc pentru ca ai posibilitatatea sa te plimbi si sa vezi atatea frumuseti si locuri interesante,pe viu!? si ca ai putut vedea cu ochii mintii apusul de soare dintr-un sat beduin, nu scrii daca au si dansat,fiindca am inteles ca sunt adevarati maestri in arta lui !?
    Eu nu stiu decat ceva vag despre beduini si desert,doar din filme si din ce am mai citit,deci din descrieri… :P:
    Cu camila te-ai plimbat,dar cine fumeaza shish atat femeile cat si barbatii,ori numai ei???
    Cat despre ospitalitate cred ca este la fel ca si a noastra;cine iti intra in casa,iti paseste pragul,nu pleaca nici nemancat,dar nici cu mana goala!? :P: Asa imi place sa cred! :P:
    O zi frumoasa si sa ai parte de cat mai multe plimbari frumoase si interesante pe care sa ni le imartasesti si noua !?
    Sa fii iubita!

    1. Multumesc draga mea. 🙂 La dans nu am asistat la dans si nici la shisha, unde nu mi le imaginez fumand pe femeile beduine, am vazut femei fumand doar in marile orase, in cafenele. Acolo amluat pranzul, am servit ceai, m-am plimbat cu camila si am facut poze superbe. Abia astept sa ma reintorc! 😀 Noapte buna, pupici! 😀

  2. Minunata aventura beduina. Descrierea este pe masura dovedind pentru a „n”oara talentul scriitoricesc. Viata in desert este o viata aspra si poate si de aceea sunt fericiti cand cineva reuseste sa le treaca pragul. Asa este si la noi acolo unde viata este mai aspra si oamenii sunt mai prietenosi si mai binevoitori. Natura ne invata sa traim in Creatia lui Dumnezeu. Tot ce ne creeaza comoditati ne indeparteaza si ne duce catre lumea materiala care de fapt nu ne apartine dar o imbratisam si parca ne temem sa ne indepartam de ea.

  3. JAZMIN

    sunteti minunata!si foarte frumoasa .va multumesc pentru faptul ca descrieti locuri .traditi. imagini etc atit de interesante.va doresc mult succes in frumoasa misiune .va admir!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s