„Rapirea din serai”, carpeta copilariei noastre

Nu stiu cati dintre cei care ma citesc fac parte din categoria copiilor ale caror capatai au fost vegheate de carpeta rapirea11bo„Rapirea din serai”, dar trag nadejde ca macar unii dintre voi stiu despre ce vorbesc. Carcotasii ar fi tentati sa comenteze un „Hai bre ma lasi cu kitch-ul asta postcomunist?!” Nici eu n-as prezenta-o drept cel mai stilat decor din lume in zilele noastre, dar carpeta aceea imi stimula imaginatia ori de cate ori imi aruncam ochii peste ea, atunci cand vizitam casele apropiatilor. O fuga in plina noapte, un cer  tintuit de stele (pe care le numaram de fiecare data), doi hoti pe cai ageri, si o printesa rapita din palatul parintesc. Un minibasm persan intr-o bucata de catifea. Ne place sau nu, povestea printesei rapite din serai se regasea destul de des prin sufrageriile anilor ’90, oare de ce multi se feresc a recunoaste asta, stramband din nas la termenul „carpeta”? Mie carpeta aceea mi-a fost drag sa o privesc, asa cum n-am sa uit gustul primei sticle de Pepsi, ori a gumei Turbo cu surprize. Acum, cand ma gandesc la cat de fascinata eram de povestea imaginii catifelate, imi explic interesul pentru Orientalistica de astazi. Iar daca pentru unii carpeta persana de altadata reprezinta simbolului prostului gust, nu am sa vin cu argumente contra, ci am sa o numesc „un kitch care m-a fascinat” si care si astazi imi starneste amintiri placute, de copilarie.

Am acasa pe perete, o carpeta ca-n poveste…

37 de gânduri despre „„Rapirea din serai”, carpeta copilariei noastre

  1. http://i1171.photobucket.com/albums/r549/Ana_Mustata/FLORI%202/anigifcucesticafeaPentruMihaelacumaresisinceraprietenie_zps3255ab03.gif
    Buna dimineata!
    Nu trebuie sa ne mire si nici sa carcotim cand dscutam sau ne amintim de ele,de aceste minunate carpete,care mi-au stat atarnate pe peretele casei parintesti..❓ in fiecare din trei camere avea mama pusa cate una: Rapirea din Serai,Jocul
    lelelor si o alta cu cateva pisici jucause cu niste ghemuri…si un exemplar cu pisicile imi daduse si mie si cu care copiii mei au crecut uitandu-se zilnic la ele…pana ce s-au facut mari si puteau sa le mangaie!?… sa le pipaie!?,ba fetita chiar facandu-i cateva dare de ruj….❓ :P:
    Imi amintesc cu drag de moda acelor vremuri,pentru mine apuse,chiar, cand mama ne-a facut cadou la un Paste,fiecarei surori,suntem 4,cate o carpeta,la alegere!?(deci,eu am ales-o pe cea cu pisici pe care am atarnat-o pe peretele camerei copiilor?!) si ma mandream tare mult cu ea,fiindca era inceputul modei,si nu multa lume reusea sa faca rost de ele,se lauda cu asa ceva!?. si chiar imi placeau, ..iar eu am apucat si moda, la tara unde eram eram pe atunci ,ca acolo m-am nascut si am crescut pana dupa terminarea liceului…, a covorului tesut la razboi,atarnat pe perete,si era chiar frumos!.?…sau a cuverturilor din lana cu trandafiri,tesute de mama…. ce frumusete si date ca zestre fetelor de maritat!? :P: Amintiri,amintiri,doar au ramas!? Acum,strambam din nas..ne-am modernizat, e cu totul altceva la moda,ne-am occidentalizat!?…avem alte pretentii,gusturi… :P: ..se poarta cu totul altceva chiar si la tara… s-a cam dus vremea carpetelor si ce pacat!? :P:
    Multumesc,draga mea ca macar si pentru cateva clipe,cat am citit aceasta postare, mi-ai adus un zambet sagalnic pe fata, mi-ai rascolit amintiri frumoase si placute din adolescenta,tineretea mea si ca m-ai facut sa fiu , chiar pentru o clipa, si sa ma simt fffffff tanara!? :P: Stii ca uitasem????
    Ma bucur mult ca te-am cunoscut!
    Imbratisari din sudul Moldovei!
    O zi buna iti doresc!

    • Draga mea, calda si prietenoasa ca intotdeauna! Ma bucur tare mult ca randurile asternute in aceasta postare te-au facut sa zambesti! Moda se schimba, dar pentru mine acele carpete ori cuverturi demodate, cum sunt considerate de unii, isi pastreaza valoarea, fiind incarcate cu amintirile copilariei, cand parca si oamenii erau altfel! O zi cat mai frumoasa!🙂

  2. Imi aduc aminte ca si formatia Sarmalele Reci,aveau o melodie..Rapirea din Serai,deci a inspirat si muzica…
    Calare pe motoreta
    Fugim unde nu visai
    Ca-n basmul de pe carpeta
    Rapirea din Serai. .. acum ele sunt considerate kitchuri, o moda comunista,rezultata din prietenia conducatorului cu tarile arabe… dar e o amintire,pentru unii chiar draga si trebuie sa o respectam! :P:
    O zi frumoasa!

  3. buna dimineata ! MIHAELA ,ca dimineata dar asta e ora mea ca-l pregatesc pe DENIS de scoala😀 am vazut acest articol si am zambit ,ca eu cand eram copil am trait cu aceasta carpeta ,pe care o aveam expusa in dreptul patului ,pe perete ,asa se purta pe vremea mea si multe poezii erau inspirate si filme ,povesti de dragoste ,mie imi place

  4. tot copil fiind era mereu la tv. opera ,,RAPIREA DIN SERAI ” si mie nu prea imi place opera ,dar atunci priveam aceasta opera ,acum nu prea am mai vazut la tv. sa o arate ,ultima data am vazuta prin anii 197 si ceva eu m-am casatorit in 1972 cam pe vremea aceea o vazusem iar aceasta opera si aveam 17-18 ani 😀
    sunt obiecte care nu au cum sa nu iti trezeasca amintiri,acum nu am mai auzit pe nimeni sa vorbeasca de asa ceva ,era o opera frumoasa care a scris-o W.A. MOZART
    din fericire romanii au gasit repede un inlocuitor care sa acopere spatiul ramas gol in urma renegarii obiectelor decorative de origine turceasca, moda vine acum din nord, laolalta cu romane de suspans care se vand in milioane de exemplare si mobila ieftina.
    “Rapirea din Serai” a murit, traiasca autocolantele Ikea!😀
    cand eram la servici imi aduc aminte ca tov. CEAUSESCU avea relatii stranse cu dictatorul Libiei SI CARPETELE AU AJUNS IN rOMANIA prin intermediul unor muncitori romani care munceau pe vremea aceea acolo si veneau la servici pers. care vindeau pe sub mana cum se spunea atunci asa ceva ,se vindeau scum si nu am cumparat ca nu aveam posibilitate dar erau super de frumoase 😀

  5. Am revenit,draga mea, ca sa-ti spun ca noi astazi il sarbatorim pe Sfantul Anton! Asa ca urez , La multi ani,tuturor celor care poarta numele sfantului..ANTON,ANTONIA,oriunde ar fi ei! :P:
    Nu se lucreaza,in sensul ca o gospodina,astazi nu calca rufe,nu spala,nu scutara covoare…dar poate sa faca in bucatarie ce-si doreste!?Eu nu fac nici asta,fiindca am prea multe ramase,desi am impartit si la cateva vecine din cele bunatati facute de la ziua sotului… pe 15… O zi frumoasa ca tine,cu drag!

  6. Frumos ai descris moda acestei carpete la noi, nu stiu prin alte meleaguri daca se obisnuia. Eu nu am avut asa ceva insa nici nu mi-am permis sa critic. Gustul omului trebuie respectat mai ales ca foarte multi au adaptat aceasta moda. Cand am fost in 1974 la Moscova am constatat ca acolo era moda sa-si expuna covoarele persane pe perete iar podelele erau fara. Cu timpul si-au pierdut acest obicei si au inceput sa le puna la locul unde-i sta bine unui covor. Te felicit pentru cat de natural si firesc ai descris acest lucru si mai ales cate suflete ai bucurat facandu-le nostalgice amintindu-si de copilarie.

    • Draga mea, iti multumesc!😀 Personal, carpeta nu am avut-o atarnata la capataiul patului, pentru ca am crescut la bunici, iar acolo se obisnuiau carpetele cu motive folclorice, romanesti. Dar, asta nu m-a impiedicat sa vad, copil fiind, ca multi dintre cei pe care ii vizitam o aveau, iar mie imi placea foarte mult sa o privesc, imi lasa imaginatia sa zburde in atmosfera de poveste. Daca am starnit si altora amintiri placute, atunci misiunea „Rapirea din serai” a fost indeplinita. Pupici, o zi minunata!😀

    • O,cata dreptate ai draga mea!? Sa stii,asa cum ai si banuit,daca mi-ai citi comentul ca mama avea acasa asa ceva… noua chiar ca ne placeau,ne mandream cu ele…. era ceva nemaintalnit pe la noi prin anii aia?!… :P: Stii tu..de gusstibus!?..
      Inca o mai aveam anul trecut,dar mama,fiindca o lasasem la ea,a dat-o cuiva de pomana…era la fel de frumoasa ,dar cu o cifra unu,facuta cu ruj de fetita mea de 1 an si cateva luni pe atunci…. !?😛 amintiri,dulci amintiri!? :P:

  7. da, ai dreptate! a fost la moda siiii….poate o sa revina. cert este ca era nelipsita de pe pereti! ciuda..cum uitam de istorie si de ce ne incanta…

  8. parintii mei nu au avut carpeta asta… ci… din cele tesute in casa… cu modele interesante din tesatura si culoare, fara sa formeze imagini… si da… imi sunt dragi carpetele alea, cu care am copilarit…
    si-mi amitnesc de rapirea din serai de prin alte case vizitate in vremea aia…

  9. Să fiu sincer nu am avut aşa ceva şi nici nu mi-a plăcut moda asta, chiar dacă utilitatea ei era incontestabilă prin prisma deselor dăţi cînd căldură din apartamente era…şi nu era.
    Totuşi trebuie să recunosc faptul că istorisirea asta a ta mi-a schimbat puţin perspectiva şi pentru prima dată am avut răbdarea să studiez modelul carpetei din poza ta şi să îmi imaginez „acţiunea” din această scenă.

  10. Eu si acum o mai am, sunt tare mandra de ea….o avem de fapt de cand eram eu mica, mama a inramat-o, a facut-o tablou, desi e gigantica :))) dar nu as arunca-o pentru nimica in lume cu toate ca e foarte depasita…imi aminteste mult de copilarie si mi-e tare draga.

  11. Orientul m-a atras mai mult in copilarie, probabil datorita influentelor si basmelor. Carpeta de care vorbesti m-a fascinat si pe mine foarte mult. Nu stiam sa zic luna sau stele can o priveam hipnotizat. Cred ca toata familia o avea pe perete. Un kitch magic! Faina idee ai avut sa scrii despre ea. Ai mers pe firul povestii, stii despre ea? Ar fi interesant de aflat.🙂
    O seara ca-n povesti it doresc!

    • Te inteleg in totalitate pentru ca mi s-a intamplat la fel, copil fiind. Povestea se pare ca-i inspirata dintr-o opera de-a lui Mozart, unde se vorbeste de doua tinere captive in saraiul lui Selim Pasa. De aici pana la imaginatia pictorilor si a povestitorilor nu a fost decat un pas pentru a se naste versiuni pictate ori tesute ale operei. Si tu sa ai o seara frumoasa!

  12. Obiectul decorativ nu era de origine turcească, adică ideea de a pune carpete pe pereţi nu a fost invenţia unui turc.

    Era o necesitate în vremurile mai vechi, din pricina construcţiei caselor, din paiantă sau chirpici cu interiorul zugrăvit cu var. Ca să nu se ia pe haine şi să nu se erodeze varul prin atingeri repetate. Zugrăvelile de humă care s-au folosit la noi până la Loviluţie erau la fel de păcătoase. Aşa încât oamenii puneau tot felul de obiecte pe pereţi ca să îi protejeze şi (după logica şi gustul lor), să îi înfrumuseţeze.

    Faptul că zugrăvelile moderne nu au nevoie de aşa ceva şi că decoraţiunile cu Răpirea din Serai şi Căţeii care joacă poker sunt de un kitsch strălucitor nu e de ajuns ca să bată puterea obişnuinţei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s