Haremul, sursa de inspiratie pentru pictori

Cuvantul „harem” ne lasa imaginatia sa zburde spre lumea interzisa oamenilor de rand din vremurile otomane, este un termen care surprinde viata de huzur a sultanilor Orientului cu frumoasele fecioare adunate din teritoriile cucerite de acestia. Decorul plin de mister al haremului, dansul senzualelor femei imbaiate si parfumate pentru a starni interesul stapanilor si ritualurile de seductie, deveneau parte din viata acestor lideri, atunci, cand intorsi din razboaie, se dedicau celor lumesti, in intimitatea zidurilor de palate. Haremurile puteau detine sute de fecioare si, in mod ironic, desi zilnic se infrumusetau pentru acesta, nu toate aveau sansa intr-o viata de a-l cunoaste pe stapan in iatacul regal. Cele care insa petreceau timp cu sultanii, puteau deveni favorite, iar daca soarta suradea vreuneia sa nasca primul fiu al stapanului, atunci destinul acelei femei de harem era in totalitate schimbat. Din simpla roaba, brusc devenea conducatoarea haremului, sau chiar sotia oficiala a sultanului. Aceasta lume ascunsa, cu gust de „fruct interzis” omului de rand, i-a inspirat si pe pictorii orientalisti, care, cu o pata de culoare, au reusit sa ne transmita povestile Orientului, intocmai ca si dibacii naratori. Printre cei care merita a fi mentionati se numara si italianul Fabio Fabbi (1861-1946), un stralucit al picturii orientaliste.  Alaturi avem doua dintre cele mai graitoare lucrari ale sale, intitulate „In harem” si „Odalisca”.

Noaptea odaliscelor

Anunțuri