Cine n-a vazut Cairo, n-a vazut lumea…

Povestea celor “O mie si una de nopti” nu a fost scrisa in Baghdad-ul medieval ci in Cairo. Iar titlul articolului de fata este replica unui negustor evreu al ”noptilor arabe” din cartea ce o are ca personaj central pe exotica Sheherezada. Fara a atinge cu nimic maretul Baghdad sunt tentata sa cred ca era si normal ca sursa de inspiratie sa se gaseasca in Cairo.

Cand vorbim de inima lumii arabe, vorbim de Egipt, cand vorbim de “Cea invingatoare”, “Orasul lui Marte”, vorbim de Al Qahirah, cum este numit Cairo in limba araba. Cateodata intesat de turisti de peste mari si oceane, cateodata lovit de vremuri neprietenoase, Cairo nu-si uita legendele. Poate noi, oamenii Occidentului si a timpurilor moderne uitam a mai sta la o poveste ori a mai sorbi o cafea turceasca, dar acest “Paris al Orientului” nu isi tradeaza oamenii de valoare ori istoriile care se ascund in spatele zidurilor albicioase.

Nu este de mirare ca pe langa simplii vanzatori de suveniruri care-si ingrijesc familiile din bacsisurile turistilor aici se afla si bancheri ai Orientului. Cantareti din toate colturile lumii arabe, actori celebri si dansatoare din buric, formeaza “crema” artistica ce refuza un glamuros Dubai dar cumva artificial, daca e sa ne gandim la modul vibrant si plin de culoare al acestui oras. Cu siguranta este vorba si de rampa de lansare pe care numai Cairo, cel mai mare oras din Orient, o poate oferi doritorilor de faima, prin traditia de dans si cantec gasita aici.

Ca vizitator din Occident, e bine de stiut ca o vacanta reusita in capitala egipteana depinde de un bagaj special. Nu plin cu palarii de soare, ci cu informatii. Desi prietenosi si deschisi turismului occidental, egiptenii au un mod diferit de trai comparativ cu locuri precum Europa ori America. Ne aflam intr-o tara musulmana, cu oaresce toleranta la bauturi alcoolice in locuri amenajate special, dar totusi tara araba in care practica Islamului este accentuata. Ceea ce impune respect din partea vizitatorilor. O gluma deocheata, un decolteu adanc, lucruri normale in tari europene, pot pune turistele in posturi neplacute in ochii localnicilor. Insa din fericire, aceste lucruri sunt suplinite de atmosfera plina de culoare si savoare orientala cu care Egiptul isi rasfata oaspetii.

Cu aroma de cirese, pepene ori cantaloup, shisha este o provocare pentru non-egipteni. Putini stiu ca gustul dulceag de tutun este mult mai puternic decat al obisnuitelor tigari, deci preferabil ar fi sa nu se consume in exces. Si bineinteles, insotita de deliciosul ceai de menta, cum numai pe strazile inguste din souk-urile egiptene il poti gasi.

Al Hussein, este zona cheie pentru iubitorii de ritm arabesc de tamburina, parfum si culoare. Denumirea zonei vine de la unul din urmasii Profetului Mohamed ale carui ramasite sunt pastrate in moscheea din centrul pietei. Aici, asemeni zilelor de odinioara, cand comerciantii de matasuri strabateau Marocul ori Siria pana-n zidurile Chinei, vremea s-a oprit in loc. Negotul vanzator-client respecta aceleasi reguli. Dupa repetate tanguiri, ambii vor gasi o cale de mijloc pentru a fi multumiti. Un val, un covor oriental, ori o bratara de argint sunt pretextele ideale pentru a asculta povestile locului cu aceeasi aroma de demult. Si cu siguranta, in spatele ferestrelor ascunse, ochii curiosi ai femeilor pandesc fara a fi vazute de catre nimeni. Sa iei la pas strazile inguste ori sa asculti povestea fiecarui zid nu este timp, iti trebuie o viata, poate mai mult. Sa bei un ceai ori sa zambesti unui batran vanzator de mirodenii, asta s-ar putea sa mearga. Si nu costa nimic, insa e un suvenir nepretuit din Cairo in drumul tau spre o Europa rece si ploioasa care te trage la un ritm robotic de viata. Nu e de mirare ca e lesne sa te “imprietenesti” cu Egiptul. La cat soare a imbratisat Nilul si oamenii sai de-a lungul miilor de ani e aproape normal sa fii asteptat cu un zambet cald. Timpul insa occidentalilor le lipseste, doar egiptenii par a detine cheia eternitatii negrabind nimic…

Ceai de menta si povesti apuse

6 gânduri despre „Cine n-a vazut Cairo, n-a vazut lumea…

  1. Buna ziua Mihaela, scumpa mea. Cand citesc aceste informatii pot spune ca deja ma trezesc pe acele meleaguri, ma trezesc pe acele stradute inguste cu diverse obiecte de vanzare, vad ceainariile si cafenelele de acolo. Povestea este atat de frumoasa ca nici nu poti sa o lasi sa treaca pe langa tine. Multumesc mult si te pup.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s